running up that hill

se amesteca ametitor zilele, cu o putere pe care o lasi din mana in mana altora.

inca n ai invatat sa te aperi de asta si toate lucrurile pe care le ai pierdut nu te au invatat nimic. intr adevar, poate ca nu s pierdute. sau poate ca nu ti dai seama. sau poate ca si soiul asta ciudat de impietrire te face un om mai bun. sau te va face un om mai bun, mai plin.

desi e greu sa zici ceva despre asta acum. e greu sa zici ceva despre orice acum, si n principiu nici nu vrei.

 

hold me like u never lost your patience. asta ramane de baza. dar parca nici nu mai stii cum stau lucrurile cu rabdarea la tine, daramite la altii.

oamenii au senzatia aia de usurinta. cum ca ar trebui sa ti fie usor, ca bine cu siguranta ti e. si tu ai aceeasi senzatie si uneori te mira ca simti la fel.

uneori te mira ca mai simti in vreun fel.

alteori ti se pare doar ca i bine si ca i diferit, dar asta ti doreai, nu i asa?

atata frica de penibil si atata frica de pierdere rar ai mai gasit in tine. si cu toate astea, libertatea asta nou intalnita ti face pielea de gaina. si i un soi de sare pe rana pe care ti o pun o mie de chestii si ti place. e buna senzatia asta de… consecinte asumate. e buna ideea asta de singuratate temporara si de uitare temporara si de alegere pe care ti o da contextul asta care te a aruncat in afara nenorocitei aleia de zone de confort.

habar n ai cat esti tu in asta. dar e clar ca esti aici mai mult tu decat ai fost in ultimii ani, cu tot ce implica asta.

chiar daca pozele cu pisici fac sa ti se stranga inima mai mult decat alea cu oamenii. si chiar daca de dor, iti primesti inmuietoarele alea de genunchi de tre sa te tii de o bara in autobuz sau sa mergi la baie sa ti dai cu apa pe fata.

chiar daca ti eviti tot trecutul ca sa ti se para ca prezentul nu ti a furat nimic. chiar daca ai nevoie sa ti faci un acasa si te minti inca si mai frumos decat o faceai inainte.

cliseic. tot ce faci, tot ce eviti, tot ce incerci sa crezi ca nu conteaza, tot ce simti, tot ce visezi, oh da, mai ales ce visezi. totu i cliseic intr un mod in care nu credeai vreodata ca o sa alegi sa vrei sa fie.

 

esti plina de clisee si de frici si de frustrari.

is mandra totusi de tine ca incerci sa depasesti astea. baby steps, dar incercarea asta imi face pielea de gaina de mandrie.

uneori vezi avantajele din asta. alteori, te copleseste totul. si mereu incerci sa ti aduci aminte ca i cel mai bine. pentru tine, pentru ce ai de facut si pentru felul in care vezi viata, desi nu ti mai e foarte clar cum vezi viata si cum alegi ce i de facut in continuare.

keep going, printeso.