„her rope broke and she had to swim to the shore in crocodile infested water with a broken collarbone”

si ti vine sa zici… well, suck it up. your issues are not even issues.

suck it up. mda.

inainte facea sens. parca acum ti e rusine pana si sa mai scrii. te ai plictisit de ele si totusi, ele de tine nu. dar nu ele te tin pe tine, ci tu pe ele. asa de aproape, asa de inauntru, asa de ingrained le ai, incat si rusinea a devenit parte din tine.

stii ca nimeni n ar zice. nimeni. tu ai hinturi, din cand in cand, dar nici tu nu stii. dar despre tine, nimeni n ar zice.

„I m kind of a mess and I m tired of trying to keep it together.” atatia ani de munca investiti in asta.

 

partea buna e ca s au stricat toate suficient de bine incat sa poti zice ca ai fi gata sa renunti la ele. la vama, la padure, la prajitura sanda, la corturi si rasarituri, la rooftops si scarile de la biblioteca din bucuresti. la bucuresti per ansamblu. la mare, la maluri si la  acolo. la electric, la constanta si la berlin. la ecleere si la toate, toate cartile scrise pe care n ai apucat sa le citesti si la alea nescrise, de care n o sa se mai apuce nimeni, vreodata. la provocari, la bicicleta cu soarele din spate, la pantalonii cu craci mai largi ca fustele, la fuste, inele si par drept.

la trecutele si viitoarele pisici, la terase si cafele si longisland uri, la piete publice din orasele lumii si la beciurile din centrele cele mai centrale.

TOT.

imi dau seama ca doar mi am inchipuit ca ascultam asta si asteptam sa zici tu ceva. imi dau seama ca am ascultat mereu asta ca sa mi zic eu ceva. EU mie. say something, i m giving up on you.

sunt gata sa renunt la tine, adica la irina pe care n o mai stiu. la partea aia din mine, care totusi sunt eu si de care am uitat de cand lumea. imi dau seama ca maine o sa ma trezesc ca si cum noaptea asta n ar fi existat, ca si cum orele astea ar fi trecut scrolland pe fb sau gandindu ma la lucruri, si o sa ma imbrac dragut si o sa ma afisez la munca, desi incheieturile mi curg si desi sunt mai mica decat am fost azi.

am senzatia ca numa ce ma pierd.

pieces, pieces. daca mi as da drumul o data, m as face praf si pulbere si in scurta vreme, din mine n ar mai fi nimic. ni mic. am luat pe rand oamenii pe care i stiu si lucrurile care ma bucura. si am avut constiinta faptului ca as fi ok cu asta si ca totusi maine o sa ma trezesc pretinzand ca noaptea, ca orele astea n au existat si ca nu mi a trecut prin minte ceva asa umilitor si degradant si ca nu am pus in balanta tot ce am pus in balanta. worthless.

maine o sa ma trezesc. asta i marea problema. ca o sa para ca totu i bine si o sa ma tarasc fara sa acord importanta gandului astuia, pentru ca, nu i asa, we ve got stuff to do. o sa ma tarasc cu un zambet si un cefaci,bine care n o sa fie al meu cum nu e al aproape niciunuia dintre noi, dar cum sa spunem ca am vrea sa se termine odata, cand lumea asta intreaga ne a pus aici ca sa facem lucrurile sa se miste inainte.

sau poate restul lumii se descurca. sau se descurca macar mai bine. restul lumii mai are rezerve. restul lumii da cheie la masina dimineata cum ma bucur eu sa apas pedalele alea si se afiseaza acolo unde trebuie, si spune ce trebuie si se bucura ca mai pune o caramida la bunul mers al lumii, al lucrurilor. si apoi mananca, si iese la tigara si trimite emailuri si verifica daca restul lumii e bine. ce faci, bine, si apoi restul lumii ajunge acasa. si poate acolo, restul lumii isi da voie sa clacheze si sa vrea ca totul sa se termine, cateva minute, cateva ore poate, si apoi vine dimineata si restul lumii se descurca.

poate restul lumii e mai bun decat esti tu. mai puternic si mai intelept, cu ochii mai deschisi sau cu sufletul mai usor. poate restul lumii are muschii mai antrenati si pentru restul lumii poate restul lucrurilor mai conteaza. zborurile book uite, planurile facute, revelioanele si viitoarele zile de nastere. poate restul lumii mai are pentru ce. poate restul lumii stie, mai bine decat tine, cum. sau poate restul lumii bajbaie la fel, dar restul lumii are mai multa putere.

you ll never know, asa i? o sa te uiti de pe margine la restul lumii si o sa te intrebi in continuare daca vrei sa mai faci parte sau o sa reusesti vreodata sa te impui. sau poate restul lumii o sa te inghita si o sa te duci mai departe, „pe coate, pe burta” pana cand o sa se termine de la sine.

poate restul lumii ar fi socat sa te stie, poate restul lumii s ar uita cu uimire si cu dispret la cum un om asa cu de toate vrea asa nimic, la cum nu ti ar fi rusine sa te gandesti macar la asta.

dar tu stii deja asta si te faci mica, mica atunci cand observi ca gandurile asta te definesc si sunt ceea ce, de fapt, esti tu in mult mai mare masura decat ceea ce se vede.

zi mi ceva, ca am nevoie sa stiu de tine. sa stiu ca inca te mai am, ca inca te mai pot fi.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: