Posted in Uncategorized on Octombrie 17, 2017 by fevlua

„her rope broke and she had to swim to the shore in crocodile infested water with a broken collarbone”

si ti vine sa zici… well, suck it up. your issues are not even issues.

suck it up. mda.

inainte facea sens. parca acum ti e rusine pana si sa mai scrii. te ai plictisit de ele si totusi, ele de tine nu. dar nu ele te tin pe tine, ci tu pe ele. asa de aproape, asa de inauntru, asa de ingrained le ai, incat si rusinea a devenit parte din tine.

stii ca nimeni n ar zice. nimeni. tu ai hinturi, din cand in cand, dar nici tu nu stii. dar despre tine, nimeni n ar zice.

„I m kind of a mess and I m tired of trying to keep it together.” atatia ani de munca investiti in asta.

 

partea buna e ca s au stricat toate suficient de bine incat sa poti zice ca ai fi gata sa renunti la ele. la vama, la padure, la prajitura sanda, la corturi si rasarituri, la rooftops si scarile de la biblioteca din bucuresti. la bucuresti per ansamblu. la mare, la maluri si la  acolo. la electric, la constanta si la berlin. la ecleere si la toate, toate cartile scrise pe care n ai apucat sa le citesti si la alea nescrise, de care n o sa se mai apuce nimeni, vreodata. la provocari, la bicicleta cu soarele din spate, la pantalonii cu craci mai largi ca fustele, la fuste, inele si par drept.

la trecutele si viitoarele pisici, la terase si cafele si longisland uri, la piete publice din orasele lumii si la beciurile din centrele cele mai centrale.

TOT.

imi dau seama ca doar mi am inchipuit ca ascultam asta si asteptam sa zici tu ceva. imi dau seama ca am ascultat mereu asta ca sa mi zic eu ceva. EU mie. say something, i m giving up on you.

sunt gata sa renunt la tine, adica la irina pe care n o mai stiu. la partea aia din mine, care totusi sunt eu si de care am uitat de cand lumea. imi dau seama ca maine o sa ma trezesc ca si cum noaptea asta n ar fi existat, ca si cum orele astea ar fi trecut scrolland pe fb sau gandindu ma la lucruri, si o sa ma imbrac dragut si o sa ma afisez la munca, desi incheieturile mi curg si desi sunt mai mica decat am fost azi.

am senzatia ca numa ce ma pierd.

pieces, pieces. daca mi as da drumul o data, m as face praf si pulbere si in scurta vreme, din mine n ar mai fi nimic. ni mic. am luat pe rand oamenii pe care i stiu si lucrurile care ma bucura. si am avut constiinta faptului ca as fi ok cu asta si ca totusi maine o sa ma trezesc pretinzand ca noaptea, ca orele astea n au existat si ca nu mi a trecut prin minte ceva asa umilitor si degradant si ca nu am pus in balanta tot ce am pus in balanta. worthless.

maine o sa ma trezesc. asta i marea problema. ca o sa para ca totu i bine si o sa ma tarasc fara sa acord importanta gandului astuia, pentru ca, nu i asa, we ve got stuff to do. o sa ma tarasc cu un zambet si un cefaci,bine care n o sa fie al meu cum nu e al aproape niciunuia dintre noi, dar cum sa spunem ca am vrea sa se termine odata, cand lumea asta intreaga ne a pus aici ca sa facem lucrurile sa se miste inainte.

sau poate restul lumii se descurca. sau se descurca macar mai bine. restul lumii mai are rezerve. restul lumii da cheie la masina dimineata cum ma bucur eu sa apas pedalele alea si se afiseaza acolo unde trebuie, si spune ce trebuie si se bucura ca mai pune o caramida la bunul mers al lumii, al lucrurilor. si apoi mananca, si iese la tigara si trimite emailuri si verifica daca restul lumii e bine. ce faci, bine, si apoi restul lumii ajunge acasa. si poate acolo, restul lumii isi da voie sa clacheze si sa vrea ca totul sa se termine, cateva minute, cateva ore poate, si apoi vine dimineata si restul lumii se descurca.

poate restul lumii e mai bun decat esti tu. mai puternic si mai intelept, cu ochii mai deschisi sau cu sufletul mai usor. poate restul lumii are muschii mai antrenati si pentru restul lumii poate restul lucrurilor mai conteaza. zborurile book uite, planurile facute, revelioanele si viitoarele zile de nastere. poate restul lumii mai are pentru ce. poate restul lumii stie, mai bine decat tine, cum. sau poate restul lumii bajbaie la fel, dar restul lumii are mai multa putere.

you ll never know, asa i? o sa te uiti de pe margine la restul lumii si o sa te intrebi in continuare daca vrei sa mai faci parte sau o sa reusesti vreodata sa te impui. sau poate restul lumii o sa te inghita si o sa te duci mai departe, „pe coate, pe burta” pana cand o sa se termine de la sine.

poate restul lumii ar fi socat sa te stie, poate restul lumii s ar uita cu uimire si cu dispret la cum un om asa cu de toate vrea asa nimic, la cum nu ti ar fi rusine sa te gandesti macar la asta.

dar tu stii deja asta si te faci mica, mica atunci cand observi ca gandurile asta te definesc si sunt ceea ce, de fapt, esti tu in mult mai mare masura decat ceea ce se vede.

zi mi ceva, ca am nevoie sa stiu de tine. sa stiu ca inca te mai am, ca inca te mai pot fi.

Anunțuri

running up that hill

Posted in Uncategorized on August 17, 2017 by fevlua

se amesteca ametitor zilele, cu o putere pe care o lasi din mana in mana altora.

inca n ai invatat sa te aperi de asta si toate lucrurile pe care le ai pierdut nu te au invatat nimic. intr adevar, poate ca nu s pierdute. sau poate ca nu ti dai seama. sau poate ca si soiul asta ciudat de impietrire te face un om mai bun. sau te va face un om mai bun, mai plin.

Citește în continuare

I.ll guide you

Posted in drug_ed, faithless, pasarea phoenix, Uncategorized on Iunie 18, 2017 by fevlua

Inainte, tot pretul pe care.l puneam pe mine il puneam pe minte.

Stiam ca altfel, n.as fi avut nicio sansa. Credeam ca mintea mi te.a adus si ca datorita ei ai ramas langa mine. Stiam ca m.ai fi dat la o parte daca n.as fi fost desteapta si deschisa.

Citește în continuare

Acquired taste

Posted in Uncategorized on Iunie 12, 2017 by fevlua

neputinta asta e fix aerul ala pe care.l tragi cu gura deschisa si.l tragi, si.l tragi in gat. si ramane acolo, pana se umfla si pana te aduce.n secunda aia de euforie. ii dai drumul aproape fara sa vrei si te trezesti din nou in neputinta.

asteptarea asta e ca singuratatea. ca oamenii aia care.ti ard tamplele si.i degeaba.

nu mai poti sa tragi aer, ca ai tot tras cu gandul c.o sa ramai la suprafata.

Citește în continuare

type 0 negative

Posted in Uncategorized on Martie 23, 2017 by fevlua

What kind of sick, sick love is this, that you left her to die ?

din asta.

Umblu cu doua poze dupa mine, de parca asta ar schimba ceva. Am trei pietre care, dintre toate pietrele din lumea asta, s au aliniat si au ajuns la mine. Se pare ca fix de ele aveam nevoie.

Dar tu mi ai zis. Si nu e ca nu te cred. E ca umblu cu doua poze dupa mine.

Si de la ele, am aflat ce voiam sa stiu cand am deschis usa. Mi s a crapat sufletul si fix de acolo le am scos pe astea. Mi s au crapat genunchii – ce i bine de data asta, e ca nu fizic – mi s au inclestat degetele si au iesit.

Citește în continuare

binele din asta

Posted in Uncategorized on Octombrie 25, 2016 by fevlua

Is bune si noptile astea. Si ah, cata nevoie aveai de ele. Cand casa asta ti e pe masura, nu s ochi straini, nici siluete, nici pisicilor nu le e frica. Aiurea, pisicilor nu le e niciodata frica.

a trecut ceva timp, nici tu, nici ea nu mai pareti aceleasi. Ii cauti din cand in cand un gest, un semn k i aceeasi kre scria langa geamul din bucatarie.
Nu e.

Nici tu nu mai esti. Apar oameni care stiu mai multe despre tine decat stii tu, si cu toate astea, ei n au idee cine esti. Ce lucruri si oameni te au format. Si in ce fel. Citește în continuare

sumitup

Posted in Uncategorized on Iulie 12, 2016 by fevlua

tinand cont ca poti sa apesi cu un deget pe o pleoapa si sa incerci sa tii, totusi, ochiul deschis, si te poti juca atat cu linia orizontului, cat si cu cea a balconului, sau cu lumea intreaga, la o adica, poti considera ca ceva mai e inca in control. controlul tau.

desi lumea se misca repede si in acelasi timp, intarzie momente care vin la fix cat sa para ca strica feng shui-ul. [cred ca vorbesc despre ce nu stiu]

cand cred ca e pura coincidenta, nu pot ramane linistita. cand imi inchipui ca lucrurile se intampla cu un scop, am senzatia ca mi acord prea multa importanta. si n lumea astea de 7 miliarde de oameni si n galaxii, cine i important?

nu ma pot concentra prea mult, pe de alta parte, ma intreb daca i de bun augur ca stau cu spatele fix la mijlocul camerei. pe urma mi dau seama ca n mijlocul saptamanii, sunt acasa. habar n am daca ma bucur sau mi se pare sort of a white priviledge.

As vrea sa cedez. As vrea sa pot claca, intr unul din momentele alese. Sa te pot chema intr unul din momentele alea, cand am vase in chiuveta si haine pe jos. desi eu nu las vase nespalate si nici hainele pe jos.

as vrea sa am cheia catre punctul ala.

„Snap! Just snap out of it! Nu te inchide. Doar.. nu te inchide.”

licenta in constructii, la ce ziduri am invatat sa fac.

avem tot timpul din lume, darling, ca tu traiesti ca si cand ai fi nemuritoare.

avem tot timpul, tot dragul, toata frica. toata frica. am stans o bob cu bob si o tinem langa. avem. avem totul. si stim asta.

si facem nimic cu totul asta, ca doar ne e la indemana.

si spicele se indoaie, si oamenii vin, se uita, se baga si pleaca. ca nu vor sau nu inteleg. sau pur si simplu, se trece mai departe.

lumea trece mai departe.