I.ll guide you

Posted in drug_ed, faithless, pasarea phoenix, Uncategorized on Iunie 18, 2017 by fevlua

Inainte, tot pretul pe care.l puneam pe mine il puneam pe minte.

Stiam ca altfel, n.as fi avut nicio sansa. Credeam ca mintea mi te.a adus si ca datorita ei ai ramas langa mine. Stiam ca m.ai fi dat la o parte daca n.as fi fost desteapta si deschisa.

Citește în continuare

Acquired taste

Posted in Uncategorized on Iunie 12, 2017 by fevlua

neputinta asta e fix aerul ala pe care.l tragi cu gura deschisa si.l tragi, si.l tragi in gat. si ramane acolo, pana se umfla si pana te aduce.n secunda aia de euforie. ii dai drumul aproape fara sa vrei si te trezesti din nou in neputinta.

asteptarea asta e ca singuratatea. ca oamenii aia care.ti ard tamplele si.i degeaba.

nu mai poti sa tragi aer, ca ai tot tras cu gandul c.o sa ramai la suprafata.

Citește în continuare

type 0 negative

Posted in Uncategorized on Martie 23, 2017 by fevlua

What kind of sick, sick love is this, that you left her to die ?

din asta.

Umblu cu doua poze dupa mine, de parca asta ar schimba ceva. Am trei pietre care, dintre toate pietrele din lumea asta, s au aliniat si au ajuns la mine. Se pare ca fix de ele aveam nevoie.

Dar tu mi ai zis. Si nu e ca nu te cred. E ca umblu cu doua poze dupa mine.

Si de la ele, am aflat ce voiam sa stiu cand am deschis usa. Mi s a crapat sufletul si fix de acolo le am scos pe astea. Mi s au crapat genunchii – ce i bine de data asta, e ca nu fizic – mi s au inclestat degetele si au iesit.

Citește în continuare

binele din asta

Posted in Uncategorized on Octombrie 25, 2016 by fevlua

Is bune si noptile astea. Si ah, cata nevoie aveai de ele. Cand casa asta ti e pe masura, nu s ochi straini, nici siluete, nici pisicilor nu le e frica. Aiurea, pisicilor nu le e niciodata frica.

a trecut ceva timp, nici tu, nici ea nu mai pareti aceleasi. Ii cauti din cand in cand un gest, un semn k i aceeasi kre scria langa geamul din bucatarie.
Nu e.

Nici tu nu mai esti. Apar oameni care stiu mai multe despre tine decat stii tu, si cu toate astea, ei n au idee cine esti. Ce lucruri si oameni te au format. Si in ce fel. Citește în continuare

sumitup

Posted in Uncategorized on Iulie 12, 2016 by fevlua

tinand cont ca poti sa apesi cu un deget pe o pleoapa si sa incerci sa tii, totusi, ochiul deschis, si te poti juca atat cu linia orizontului, cat si cu cea a balconului, sau cu lumea intreaga, la o adica, poti considera ca ceva mai e inca in control. controlul tau.

desi lumea se misca repede si in acelasi timp, intarzie momente care vin la fix cat sa para ca strica feng shui-ul. [cred ca vorbesc despre ce nu stiu]

cand cred ca e pura coincidenta, nu pot ramane linistita. cand imi inchipui ca lucrurile se intampla cu un scop, am senzatia ca mi acord prea multa importanta. si n lumea astea de 7 miliarde de oameni si n galaxii, cine i important?

nu ma pot concentra prea mult, pe de alta parte, ma intreb daca i de bun augur ca stau cu spatele fix la mijlocul camerei. pe urma mi dau seama ca n mijlocul saptamanii, sunt acasa. habar n am daca ma bucur sau mi se pare sort of a white priviledge.

As vrea sa cedez. As vrea sa pot claca, intr unul din momentele alese. Sa te pot chema intr unul din momentele alea, cand am vase in chiuveta si haine pe jos. desi eu nu las vase nespalate si nici hainele pe jos.

as vrea sa am cheia catre punctul ala.

„Snap! Just snap out of it! Nu te inchide. Doar.. nu te inchide.”

licenta in constructii, la ce ziduri am invatat sa fac.

avem tot timpul din lume, darling, ca tu traiesti ca si cand ai fi nemuritoare.

avem tot timpul, tot dragul, toata frica. toata frica. am stans o bob cu bob si o tinem langa. avem. avem totul. si stim asta.

si facem nimic cu totul asta, ca doar ne e la indemana.

si spicele se indoaie, si oamenii vin, se uita, se baga si pleaca. ca nu vor sau nu inteleg. sau pur si simplu, se trece mai departe.

lumea trece mai departe.

 

impietritor

Posted in Uncategorized on Iunie 16, 2016 by fevlua

mi se pare in regula ca mi plac pisicile, fara sa fiu ca pisicile.

e bine cand nu te atasezi de locuri, pentru ca pe nepusa masa, trebuie uneori sa te ridici si sa pleci. e bine.

e bine cand nu te atasezi de oameni, pentru ca pe nepusa masa, uneori se ridica si pleaca.

 

e bine sa continui sa crezi, naiv, ca nu te atasezi. whatever floats your boat, nu i asa?

Observi k ti s a linistit viata. In jurul tau, s au linistit de asemenea vietile. Dar linistea nu i aia buna. E din aia care rontaie prin maruntaie, care dispare si lasa zoaie de fiecare data cand inceric sa o apuci de vreun capat.
Constati ca era o vreme in care nu ti ajungea lumea. O cuprindeai cu gandul si gandeai mai mult. Te cuprindeai cu mainile si stiai k esti prea mica, totusi, pentru tot ce i in tine. Pentru tot ce poti, tot ce o sa stii, o sa vrei si o sa faci.
Era vremea aia cand ti era mic totul, dar dupa ce ai lasat in urma casa, orasul si pe ei doi, dupa golul ala de aer, care ti a umplut si golit plamanii pana te a lasat fara aer.. s a dus.

Observi k ti s a linistit viata, k nu mai arde in nicio parte din ea si in niciuna din tine, si ti ai dori sa se intample asta, dar nu mai ai gheare sa rupi pacla asta de liniste care nu te lasa sa dormi, iti strange stomacul si te suge de vlaga. Prin mazga asta, cu oameni faini si mai putin, cu relatii kre sufoca si prea putine care ti dau aripi.
Observi ca tot ce e, e nemultumire in diferite grade. habar n ai daca i de la bani, desi asa te scapi de cele mai multe ori. observi ca lucrurile de care te bucurai inainte erau marunte, dar asa marunte ca alea de care te bucuri acum, parca n au fost niciodata.

te frigi din cand in cand, cand mai deschizi vreo usa pe care ai sigilat o cu promisiuni de decenta si cumintenie. ramane un semn, o vreme, apoi uiti. uiti si asta te ingroapa in aceeasi pacla. uiti si asta te face sa nu mai respiri, sa nu mai umpli, sa nu mai golesti, sa nu mai misti, sa nu mai poti sa fii. desi in continuare functionezi.

reusesti, in diverse feluri, sa intri in creierele altora, putin, partial.. si ti se deschide iarasi poarta. dar ei sunt departe, nu poti verifica in ochii lor ceea ce ti se dezvaluie pe diferite cai, si tot cu rasuflarea taiata ramai.

 

ar parea ca totu i rau si aerul irespirabil. culmea, nu i asa.

faptul ca simt nevoia de justificare la orice pas scade din indrazneala. faptul ca mint si ca nu mai fug scad din viata. m as invarti ca un sfredel. m as invarti pana as uita ca s una din rotitele cele mai functionale din societatea asta pe care o numesti orgasmica.

m am pierdut pe cale. impietritor adevar.

 

PTSD

Posted in Uncategorized on Decembrie 30, 2015 by fevlua

literele astea, asezate asa, tulbura ingrozitor. r-urile alea ingroasa senzatia si zguduie cuvintele.

s au asezat de cateva luni. s au cuibarit in mine, in minte si nu dau pace. atrag si agata tot ce le seamana. ar putea chiar sa creasca ceva ce nu e. din ceva ce nu e. dar ar putea sa fie. ar putea sa apara. s ar putea cristaliza din ce nu stiu inca.

se intampla ca gandurile astea sa iasa ca viermii prin niste gauri in ziduri.  s ar putea sa fie totul bine, si totusi, furtuna asta sa scuture corabiile. DE.FIECARE.DATA.