lie, lie, ciocarlie..

lie, lie, ciocarlie..
Ce ti-a venit tie
De canti pe campie
Singura pe lan
Fara ciocarlan?

esti in toate ecuatiile mele. si e musai sa te scot din toate. desi acum, orice incerc sa adun imi da < decat ce am avut cu tine.

mi e teama sa ies. mi e urat sa ies, ca mi dovedesc de fiecare data ca nu am control. pe mine. ma dor ochii de atata uitat in sus, am auzit eu ca asa opresti sa ti se formeze lacrimile. pe naiba! e ca atunci cand incerc sa aprind becul ala, si nu reusesc niciodata sa nu aprind si ventilatorul. vin una cu alta. la pachet.

totul se revolta in mine. in minte, in stomac. de ieri vreau sa vomit. de ieri am un vierme mare, cum avea soni. si o sa devina un fluture mare. un cap de mort. pana atunci.. tre sa invat sa mi impart traiul in 2.

„sa mi promiti ca nu te culci acum cu toti tipii din a”. am atata nevoie sa fac dragoste cu cineva.. adica e atat gol in mine si peste tot in jur, incat senzatia aia de dragoste fizico-sufleteasca, senzatia aia de suflet care te imbraca si ti incalzeste tot in tine.. mi e vitala.

„cand eram cu tine, puteam sa vbesc cu toti. despre orice. cu oricine. de orice relatie, de orice desparire. puteam sa le vorbesc, sa le zic orice.. sa incerc sa i consolez, sa i fac sa inteleaga”
„si cum faceai asta?”
„pey le ziceam ca .. trebuie sa lasi sa treaca. sa intelegi ca, nushu, oamenii vin ca sa te invete si..” si atat. adica acum sa te vad, cum iti spui tie ce stii asa bine sa le spui altora.. hai, mandro. spune ti tie.

nu ma simt vinovata ca am vazut soarele. si nici ca acum am aripile fripte. ciocarlia, stii, se arunca n soare. si mereu lumina prea puternica o izbeste de pamant.

cu tot, tot ce i in jurul, in mintea, in mine, in corpul, in stomacul, in nervii si n privirile mele.. nu as schimba nimic. daca as face o, ar insemna sa te trag in jos. sa vreau sa te trag in jos. si vreau sa incep sa inteleg.. treaba aia cu sufletele. cu evolutia. cu neavutul voie sa piarda timp.

nu stiu ce inseamna asta pentru mine. toata intamplarea asta are efectul de spray paralizant. scormonesc dupa binele din tot. mi e doar ciuda ca nu mi vine sa ridic privirea de rushine.. rushine pentru ce mi s a intamplat. cel care ma iubea iubeste alta persoana. putea sa ti se intample rushine mai mare? pueril. da’ peste tot ii asa craciun. si ma sperie ca o sa ma opresc si o sa ma mir.. si o sa ma intreb oare cum o fi sa imparti toate astea? oare cum o fi sa fii cu CINEVA? si o sa te ntrebi. si o sa te miri. si o sa fie ca si cum tu n ai stii..

intr un fel, imi atrofiasem parti din suflet. partea buna e ca reinviu. partea mai delicata
e..alta.

doar aburi de alcool sau aburi de vise te pot salva de rushini ca astea..

ar fi cazul sa ma bucur si de experienta asta. de pierderea, de frica, de teama de tot. panica asta? teama? frica? fiorii? tremuratul? tipatul ala inghitit ?? ochii aia lipiti de un tavan imaginar ca sa nu curga nenorocita aia de lacrima?? fluturele? capul de mort din stomacul tau!??! sunt experienta ta, copile.

„invata sa iei din tot raul binele adus.” deschide ti inima ca sa vezi dincolo de negrul asta care copleseste acum fiecare bataie de inima. incearca sa tii pasul cu ritmul saltaret al vietii. viata ta, stii?

telefonul ala care intreaba mereu, ingrijorat „esti bine? sigur esti ok?” o sa faca sa mi se faca mila de cata mila de mine mi e si o sa curm chinul. adica o sa ridic fruntea. „de atatea ori m am regasit in tine.. cu diferenta ca tu esti mult mai puternica. ai inceput a 2a facultate”.. si aici, deja.. am inceput o.

ma simt mandra. ca azi tot, toate [par ca] incearca sa ma doboare, si n mintea mea e „ti se pare, ti se pare doar ca lucrurile merg prost. n ai avea cum sa simti altfel..” da’ lucrurile nu par roz. doar ca mintea mea e capabila, totusi, sa nege si sa nu creada ca n bezna asta o sa tina mult..

lie, lie, ciocarlie!