#NuStiu

„I keep dancing on my own.”

I feel replaceable. Oh, so repleaceable.

You are the first place I’ve felt home with in a very, very long time.

Tu esti tot ce am.

„Te iubesc suprem. „

„Sunt recunoscatoare sa te am in viata mea.”

Se arunca zarurile. Depind de niste oameni care, acum, dorm linistiti. Probabil.

„You are the reason.”

Depind de o carte pe care m-as repezi la un incendiu. Sau un cutremur. Sa fie unul dintre lucrurilecare ne leaga. Unul dintre singurele lucruri care ne leaga. Eu te-am ajutat sa-ti iei un PHd. And you are my doctor. And I’m your babes.

Dar eu SUNT lucruri care nu vor mai fi niciodata. Never say never.

Ma visez mereu in locuri. Nu sunt alea in care, de fapt, sunt. Tu schimbi vieti de oameni si eu le-am deraiat. O gara-n Cluj, alta in Huedin. Un aeroport in Tromso. Un loc pe harta pe care nu l-as fi gasit niciodata, nici macar pe globul atat de dorit si primit de la tine.

Trebuie sa-mi tin un ochi inchis, ca sa vad mai bine. Sa-mi vad vietile trecute si alea viitoare. Si toate lucrurile pe care le-am pierdut. India de 2 ori deja, concertul ala RHCP. Tot ce pierd clipa de clipa, cand sunt departe.

Ma simt ca un pirat. „Tu cat mai poti? Cat mai duci?”

Si-s oameni pe care-i doare spatele zi de zi, intr-una. Si altii care au vene ingrosate pe inima si sunt intr-un spital din Tg Mures si tu ii vezi din Oradea, de la echipa bugatti, care se cazeaza la Mustang.

Si oameni vin, oameni pleaca Si tu inca poti sa scrii fara sa te uiti la taste, ca la examenul ala cand ti s-a pus foaia deasupra. Si te-ai descurcat.

Pentru ca, mereu, tu te descurci. Si pentru ca esti „pregatita pentru viata” Asa ti- a zis tati. Dupa ani de zile. Si totusi, azi ai fost respinsa la un interviu. Cineva a fost mai bun decat tine. Sau cineva avea nevoie mai mult. Sau se face loc pentru Bucuresti. Sau nu.

Si ai un pisic pe care-l iubesti. Mai mult decat pe multe alte lucruri. Sau oameni. Sau oameni?

E nedrept ca un om sa duca atatea flash-uri simultan.Simulacru. Faust. Oradea, Euphoria. Tromso. Asfalt colorat de lumini. Patul in care te-ai chircit cand am plecat si-n care mi-a ramas sufletul. Da’ nu sexul. Ca doar sex is life. And life is sex. Until you’re no longer young & pretty.

Si tu ai fi fost OMUL. The ONE. Chiar daca plecai singur, de nebun. Sau tocmai de bun. Si eu am acum 45 de zile de concediu. Ca eu n-am grija de mine. Dar tu esti maestru.

Am lag de 2 secunde intre taste, dar ma incapatanez. De la o noapte-n Vama, pentru prima data, cu cercei mari, la interviuri unde tre sa fii pretty & smart, e cale luuunga. Asa de lunga. De la o librarie in Sinaia cu un om ctuare-i zeu, la oameni de care ti-e greata, e cale lunga. De la Cluj la Bucuresti e cale lunga. Peste tot e cale lunga.

Nu se mai vede. Deloc.

„Say something, I’m giving up on you.”

Piese de mama, incurajari de tata si lipsa. Multa lipsa. Alcool. Mult.

Oare ai fi mandru de mine? Oare ti-ar fi rusine?

Oare m-ai cunoaste, daca ne-am vedea acum 10 ani? Cu siguranta ca nu.

Oare ai intelege ce scriu? Intre oameni casatoriti si oameni nefericiti, tu ce esti? Ca nu mai e, deja, vorba de ales.

Faci rau unde iubesti. Just go.