cel mai liber om pe care l cunoscusei

cel mai liber om pe care il cunoscusei se vede din cand in cand in ecranul de la laptop si nu se recunoaste. poate i mai bine ca nu mai dam unul de altul, ca n ai stii cine sunt si eu ma astept sa ma recunosti, ca esti unul din prea putinii care ma stie.

si ca atata nevoie sa fiu recunoscuta am. mi s au blurat contururile si s a estompat complet cine eram. acum is om mare, iar lumea pare sa ma vada foarte bine.


vad oamenii. le pare rau de mine.

„tu nu vezi oamenii asa cum sunt, tu vezi potentialul din ei. si asta nu e bine.”

„pune l pe el sa vorbeasca. tu esti prea draguta. si asta nu e bine.”

„dar mergi mai sus si spune, ca tu le faci treaba si lor. si asta nu e bine.”

din exterior, atata de diferit se vad lucrurile. si cele mai multe pe care le stii bine si bune par putrede. iar tu pari ca le accepti din slabiciune. si cateodata te intrebi daca nu cumva ii chiar asa.

lor le pare rau de mine si mie mi pare rau ca niciodata n or sa vada lucrurile din mine. ca niciodata n o sa inteleaga. si apoi cercul se deschide si incep indoielile, ca poate eu fac greseli peste greseli, dar de rezultatele astora n o sa ma pot bucura cum stiu ca o sa ma bucur de celelalte.

si n mijlocul a atatia oameni, eu ma sufoc de nevorbita. ca oamenii astia n au nici urechile, nici sufletele potrivite. si nu ca n ar fi de la sine, ci ca nu sunt ca nu se mai vad de atata prefacatorie. ca i mai usor sa te ascunzi decat sa te cauti. si eu habar n am ce descopar, dar mi se pare ca altfel chiar nu i de trait.

si mi dau seama ca adaptarea e cel mai usor lucru. imi dau seama ca poti orice, atata timp cat e singura optiune. greu e sa te recunosti. greu e sa te tii minte, cand te muti din context in context si te adaptezi la toate. cand oamenii din fata ti se schimba ca ecranele alea, doar ca acolo ai avertismentul „nerecomandat celor cu epilepsie.”

„o mie de povesti despre ratare.” zona de confort iti devine aia la care te uitai cu cinism, ca sa nu zic scarba, inainte. cele mai mari satisfactii vin din supraore de munca, neplatite si nerecunoscute. ai discutii de suprafata, iti sta bine in rochita asta, nu crezi ca ai prea multe proiecte, ca mi pare ca muncesti prea mult, ah am vazut ca ai fost la electric, n a plouat anul asta, nu, ce bine, da…

„tu ai avut depresii sau ceva? pari genul de om care..”

acum am o viata buna si nu par a ma putea bucura de ea. Mi am dorit o atat si am incercat sa ajung la ea. si acum, mi e dor de ce aveam inainte si credeam ca abia astept sa scap de acolo.

uneori, ma gandesc la tine. si ma bucur ca am scapat 🙂 gandul asta mi e miere pe rana. miere pe toate ranile, ca daca ma intreb ce caut aici si doar asta ar fi raspunsul si asta ar fi partea buna – ca am scapat de tine – e suficient.

intr un fel, suficient. in alte feluri, mi se inmoaie genunchii cand imi dau seama de unde mi vin dorurile cele mai puternice.

„sometimes you feel so good that you feel like forgiving them”

dar n ai de ce sa i ierti. ca tu te ai scos si tu te ai bagat in toate. si nu ti explici cum, cand e bine, cauti ce era rau.

binele nu e cu ce s eu invatata. caut drama in toate si astept drame majore in jurul meu, ca sa ma mai miste ceva. ca momentan, nu ma mai misca nimic. nimic.

ti s au intarit muschii si ai pielea bronzata. iti permiti sa pleci intr o vacanta de o saptamana, unde vrei tu. poti sa asculti muzica cu prostii si sa te uiti la filme porno oricand. ai doua mate si poti sa ti bagi bicla in casa. te poti culca tarziu si poti sa mananci dulciuri la ce ora vrei tu. poti sa faci curat duminica. atata libertate.

poti sa bei vin direct din sticla si sa pleci si sa vii la orice ora vrei. atata libertate. poti sa te urci in masina cu oameni necunoscuti si sa mergi la proteste. poti sa ti iei liber sau sa mergi la munca la 12. poti sa chemi la tine pe oricine, la orice ora. poti sa minti lejer ca esti acasa cand esti in masina cu un iresponsabil care conduce cu viteza pe valea oltului, de ajungi in 3 ore si un pic din bucuresti in cluj. poti sa iesi la tigara de cate ori vrei tu, poti fuma si n casa, seara. poti fuma la orice terasa din oras.

si as indrazni sa zic ca i degeaba. tot gol ii.

ce ti a lipsit? ce ti lipseste?

„nu stiu ce sa fac. mi am dat seama ca nu te pot ajuta. cu nimic.”

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: