si mi s au deschis usile unor beciuri care acum, sunt terase unde soarele ma incalzeste. si simt ca oamenii astia mi.au schimbat viata si m.au adus in sfarsit, pe drumul pe care ai inceput sa ma pui TU.

si mi.e dor de tine si te imbratisez des in ganduri. si stiu ca tu simti, ca acum am incredere si in ce trimit, nu numai in puterea ta de a primi.

o sa mi fie dor de noi copii. si nu stiu daca ma incalc pe mine sau respect ce mi a placut asa mult azi.. “va instig sa faceti ce simtiti..”

imi place starea asta de “asediu”. imi place sa nu mi dorm noptile, sa mi vad diminetile cu ochii “plini de sare”, sa reusesc si apoi, sa ma pierd cateva ore. sa ma pierd curat si constient, sau sa astept zilele in care o sa mi vad visul cu ochii. pardon, zilele in care o sa mi vad vis dupa vis cu ochii.

mi.e dor sa ma rog la ceva, sa cred in ceva mai mare ca mine cu puterea aia de alta data. mi.e dor, ciudat, sa vina vremurile in care o sa ma bucur, liber si plin, de tot ce pot face. de tot ce, acum, stiu ca sunt in stare sa fac.

mi.e dor de voi si va aud falfaitul aripilor asa departe.. si probabil am facut eu ceva gresit de v.am indepartat.

am vazut putere in ochi zilele astea, si curaj, si dorinta. dar pe tine te.am vazut confuz si facand pe clovnul. pacat

imi plac tigarile astea duse pana la filtru..

imi place, ca viata i simpla si misto, iar eu n am de gand sa las ca asta sa se schimbe.

si nu tu pur si simplu, ci tot ce simt prin sau cu tine. in toate modurile in care m ai deschis sau m ai invatat. in toate modurile pe care i le ai continuat. in toate rolurile pe care ti le ai asumat si pe care mi le ai facut sa mi le asum. in tot ce ti am furat. in fiecare val pe care l ai dat la o parte. in orice conexiune pe care ai creat o si in orice treapta pe care am urcat o cu tine sau pe care m ai impins sa o urc, cand din frica sau prostie, dadeam inapoi. in tot ce m ai facut sa pierd sau sa arunc, sa vad sau sa inchid ochii_la.

prin toate lucrurile pentru care m ai facut sa multumesc, pentru toate relele pe care m ai facut sa le primesc ca pe binecuvantari. pentru fiecare senzatie de parte pe care mi.ai aratat o sau m ai facut sa o simt.

pentru fiecare 2 minute cat o viata, pentru fiecare “seductie” sau fuga, pentru fiecare venit inapoi cat ani de mers inainte.

prin si pentru fiecare amprenta pe paharul (din ce in ce mai plin al vietii mele) pe care nu vreau sa o sterg sau sa o uit. prin fiecare farama de putere si curaj pe care nu o cunosteam din mine. prin fiecare lupta pe care am castigat o, dupa ce depusesem deja, de mult timp, armele. si pentru fiecare arma calda, buna, cremoasa pe care am aflat o prin sau cu tine.
pentru ca m ai invatat despre recunostinta, comparatie buna, despre lasat in urma, pierdut regrete, despre ambitite constructiva, seeing the big picture or minding the most important, sometimes hidden, details.

pentru fiecare piesa pe care ai pus o in puzzle ul asta care creste, se complica si se infrumuseteaza clipa de clipa. care sunt EU.
pentru ca sunt un om mai puternic, mai frumos si mai bun.. [si] datorita tie.

ca – si asta i cea mai trista chestie dintre toate – oamenii prefera sa fie luati de prosti sau sa se faca de ras, decat sa fie ignorati.

ca pe fata mamelor si in felul in care merg, poti vedea ce fel de viata or sa aiba copiii.

ca reactia oamenilor la imperfectiune te face sa.ti faci o idee despre ce fel de viata au, sau ce fel de viitor ii asteapta.

mi.am mai dat seama ca diferenta intre mine si lume e nula. si ca, dupa asta, incepe munca. a fiecaruia. incepe ceea ce faci tu, pentru tine.

ca vba lui isabel alende, nu exista independenta adevarata fara sa ai banii tai.
ca nu ai de ce sa inchizi ochii in fata nedreptatii si ca sa dai cu tot sufletul face sa primesti de zece ori mai mult. si asta e prima data cand o simt.

ca haina nu face pe om. cel putin, il spoieste. dar atat.

ca totul poate sa fie bine si frumos, atata vreme cat tu esti decis sa faci asa incat bine si frumos sa fie.

si mi.am mai dat seama ca, in exact secunda in care simti ca crezi ca ceva e al tau sau ca ar trebui sa fie al tau mai mult decat al altora, te.ai pierdut

perfect.

da’ nu sufar cand suni si resping. si suni si resping. si suni iara. in interval de cateva minute. fie si.n interval de juma de ora. ma seaca. pur si simplu.

sau cand vii la mine sa.mi spui ca mananc prea mult. daca rontai ceva de 2 ori pe zi, si tu de 2 ori ma vezi, e clar. nu sufar sa aud pareri, cand nu le.am cerut.
mai ales cand sunt pareri de tipa care mananca un mar pe zi si vreo 2 pachete de guma.

da’ cel mai tare, cel mai si cel mai tare si pana’n maduva oaselor ma scoate din pepeni cand nici nu apuc sa ma uit la ceva, ca ma apuci de mana si ma tragi bine de tot, “sa nu.mi cheltui banii pe prostii.” cand te bucuri ca nu mai gasesc ceva ce mi placea, pentru ca asa macar nu mai cheltui.

cred ca zisul meu ca imi place si mi doresc sa cunosc tot felul de oameni diferiti de mine se limiteaza la religie, culoarea pielii sau nationalitate..

“everybody wants power. power is the most wanted thing in the world.
what about sex?
yeah, in sex everything is about the power.
what about love?
love is the opposite of power, this is why we all fear it so much” [shantaram]

e atata putere in unele imbratisari..

aici, acum, e simplu, curat si frumos. ca un pahar de lapte rece sau ca si cum ai manca niste fructe, fara sa te mozolesti. ca si cum te ai tine in brate si corpul ti.ar ramane curat. ca si cum ai dormi in haine ce miros a proaspat si in lejerie curata.

si felul ala in care tu te ai uitat la mine a ridicat toate greutatile de pe umeri si.a facut sa creasca aripi.

Imi miroseau degetele a.. stii a ce? a zi din aia la tara, unde aerul sanatos te face sa mananci cu respect din ala vecin cu sfintenia.. usor, fara graba, cu tot gustul. Si mai stii ce? Am mult, mult timp de gandire si mi.ar placea sa vorbesc cu cineva despre tine. Aha, asta chiar ar fi dragut.. sau mi.ar mai placea sa ma suni, sa ti povestesc despre ce filme am mai vazut, de alea pe care mi le trimiteai tu, de cum imi trece o vesnicie in 12 ore, in fiecare zi.. despre cum nu vad rostul a nimic din monstrul asta de cladire, a nimic din monstrul asta de perioada..
Ma simt intr.un fel, smulsa din radacini. Complet. Si aud o voce pe care am iubit o, oarba: „ai intrat in hora, trebuie sa joci.“ si mai aud o voce, care pare sa nu fi fost om niciodata.ca nu mi l pot pune in amintiri, ca prezenta fizica langa mine. Dar pe care l.am vrut si de care am avut nevoie cu atata sete care, incat din orice fantana as bea acum, nu se poate potoli. Nu se mai poate.. iar el imi zice “ ”. nu stiu daca stie ce vorbeste, habar nu am daca e din drag sau frica, da‘ confund asta, in mod voit, cu o iubire cat cerul de mare, care m.a avut intotdeauna si pe care n.am stiut sa o vad sau sa o primesc. Sau care n.a avut curaj suficient sa ma ceara. Imi lipseste siguranta aia pe care mi.ai fi dat.o, daca te.as fi avut, si goluri de genul asta nu se umplu. Si acum inteleg de ce l.am iubit atat de mult pe el. Mult si dintr.o data. Pentru ca el mi.a oferit totul. Si atunci, cu el, setea aia de care ziceam nu.mi mai ardea sufletul. Si in plus, atunci, spiritul mi.a scos capul din noroi si tot atunci, mi s.a trezit trupul.

Si ti le.as spune pe toate, si ne.am lua in brate si ne.am invarti. Si.am face impreuna toate tampeniile de care te simt in stare.. dar e tarziu. Pentru ca tu esti obosit si batran. Si eu stiu ca ai fi fost cea mai mare si mai plina iubire a mea,si te.am ratat. Si nu pot sa.mi imaginez esec mai mare ca asta. Pentru aman2. Si nu m.ar fi deranjat sa o inseli, pentru ca ea a fost o puritana si o victima o viata intreaga. Si i.a placut asta. Si m.a dominat cu asta. Si mi te.a luat cu asta. Mai are rost ca la ani dupa ce ti ai ales tabara, sa deschizi ochii si sa vrei sa o schimbi? Lasa ca nu ai curajul.. gandeste te ca ambele ostiri sunt infrante, iar tu nu mai esti parte a niciuneia..?

Si am nevoie ca cineva sa inteleaga ce simt pentru tine. Si nu gasesc cuvintele ca sa fac asta sa ajunga pana la altii. Si asta ma sufoca o data in plus. Nu e rushine, nu e teama, nu e ce ma gandesc ca s.ar intampla.. e ca si cum am fi facut un legamant, stii? Un legamant, pe 8 decembrie 2001, ca ne vedem peste 10 ani. Fix, fix 10 ani. 10. Si eu mi.as aduce aminte tarziu, in seara asta, si.as alerga la gara si as vedea ultimul vagon din ultimul tren care pleaca spre tine azi. Bine, vin maine, da’ ce mai e la fel? Nu mai sunt in stare. Nu pot. Am un nod cat universul de mare in gat si nu gasesc cuvintele sa.l fac sa se duca..