ani lumina si nod cat universul

“ce n.as fi dat sa fac parte in adolescenta din gasca de baietani zgomotosi ce dansau rock ‘n roll si fumau pe ascuns. Nici n am incercat, eram atat de convinsa ca nu eram de.a lor..” [paula, isabel alende]

Imi miroseau degetele a.. stii a ce? a zi din aia la tara, unde aerul sanatos te face sa mananci cu respect din ala vecin cu sfintenia.. usor, fara graba, cu tot gustul. Si mai stii ce? Am mult, mult timp de gandire si mi.ar placea sa vorbesc cu cineva despre tine. Aha, asta chiar ar fi dragut.. sau mi.ar mai placea sa ma suni, sa ti povestesc despre ce filme am mai vazut, de alea pe care mi le trimiteai tu, de cum imi trece o vesnicie in 12 ore, in fiecare zi.. despre cum nu vad rostul a nimic din monstrul asta de cladire, a nimic din monstrul asta de perioada..
Ma simt intr.un fel, smulsa din radacini. Complet. Si aud o voce pe care am iubit o, oarba: „ai intrat in hora, trebuie sa joci.“ si mai aud o voce, care pare sa nu fi fost om niciodata.ca nu mi l pot pune in amintiri, ca prezenta fizica langa mine. Dar pe care l.am vrut si de care am avut nevoie cu atata sete care, incat din orice fantana as bea acum, nu se poate potoli. Nu se mai poate.. iar el imi zice “ ”. nu stiu daca stie ce vorbeste, habar nu am daca e din drag sau frica, da‘ confund asta, in mod voit, cu o iubire cat cerul de mare, care m.a avut intotdeauna si pe care n.am stiut sa o vad sau sa o primesc. Sau care n.a avut curaj suficient sa ma ceara. Imi lipseste siguranta aia pe care mi.ai fi dat.o, daca te.as fi avut, si goluri de genul asta nu se umplu. Si acum inteleg de ce l.am iubit atat de mult pe el. Mult si dintr.o data. Pentru ca el mi.a oferit totul. Si atunci, cu el, setea aia de care ziceam nu.mi mai ardea sufletul. Si in plus, atunci, spiritul mi.a scos capul din noroi si tot atunci, mi s.a trezit trupul.

Si ti le.as spune pe toate, si ne.am lua in brate si ne.am invarti. Si.am face impreuna toate tampeniile de care te simt in stare.. dar e tarziu. Pentru ca tu esti obosit si batran. Si eu stiu ca ai fi fost cea mai mare si mai plina iubire a mea,si te.am ratat. Si nu pot sa.mi imaginez esec mai mare ca asta. Pentru aman2. Si nu m.ar fi deranjat sa o inseli, pentru ca ea a fost o puritana si o victima o viata intreaga. Si i.a placut asta. Si m.a dominat cu asta. Si mi te.a luat cu asta. Mai are rost ca la ani dupa ce ti ai ales tabara, sa deschizi ochii si sa vrei sa o schimbi? Lasa ca nu ai curajul.. gandeste te ca ambele ostiri sunt infrante, iar tu nu mai esti parte a niciuneia..?

Si am nevoie ca cineva sa inteleaga ce simt pentru tine. Si nu gasesc cuvintele ca sa fac asta sa ajunga pana la altii. Si asta ma sufoca o data in plus. Nu e rushine, nu e teama, nu e ce ma gandesc ca s.ar intampla.. e ca si cum am fi facut un legamant, stii? Un legamant, pe 8 decembrie 2001, ca ne vedem peste 10 ani. Fix, fix 10 ani. 10. Si eu mi.as aduce aminte tarziu, in seara asta, si.as alerga la gara si as vedea ultimul vagon din ultimul tren care pleaca spre tine azi. Bine, vin maine, da’ ce mai e la fel? Nu mai sunt in stare. Nu pot. Am un nod cat universul de mare in gat si nu gasesc cuvintele sa.l fac sa se duca..