what is life without a dream to hold..?
take my hand and never let me go…
in viata mea, trebui sa revina fatuca aia entuziasta, care se plimba de nebuna, iese mereu si nu doarme acasa noptile. fatuca aia careia i curg ideile si simte ca daca nu le scrie undeva, o sa si piarda farame din suflet.. mi e dor de ea, la fel de tare cum stiu ca i e si ei de mine..
rutina asta servici acasa servici acasa nu e a mea. 8 9 ore in fiecare zi la servici. picioarele azi asa de umflate ca m am speriat azi
. ganduri negre, alungari de ganduri negre, clipe ingenunchiate in fata lor si telefoane ce alunga oboseala si gandurile si tot.. alunec pe clipe.
o citesc pe oana pellea cu ochi de copil si vad in ea toate mamele pe care as fi vrut sa le am. “asta ma speria putin. fuga noastra prin timp. nu mai avem timp sa ne intalnim cu noi.ne uitam la vitrine colorate, la preturi, ne grabim spre nu se stie ce si putem foarte usor sa ratam intalnirea la un colt de strada cu noi. atata treaba am cu mine si nu ma ppot opri sa fug prin timp.”
lasa sa i se vada nesigurantele, fricile.. neacceptarea totala ca om. intrebarile, grijile si inchipuitele_pacate. neadaptarea la lumea asta bolnava si murdara, in mare parte. dorul de ceva frumos si bun.
si ce dor mi era mie de ceva frumos si bun. e placut ca oameni mari ti se descopera cu aceleasi doruri ca ale tale.
m a pocnit si pe mine “e usor ironic cum de 3 ani, iti zic sa vii.. si vrei s o faci tocmai cand eu nu am auzit telefonul.” nu mai stiu cum s o dau.
am asa chef sau oarecum nevoie sa ajung acasa, sa mananc.. mi e dor rau de mancare facuta de mami, tinand cont ca mi miroase a tocanitze si numa bunatati peste tot..
ma sperie ca ma dezobisnuiesc de locurile care mi sunt aceleasi. sa ma intorc la nesfarsit intr un loc ma indeparteaza. mi e ciuda ca tu nu vrei sa schimbi nimic, ca n ai de ce. mi e ciuda pe mine ca ma simt straina oarecum acolo..
am nevoie si mi face placere sa stiu ca am lucrurile mele. nu din egosim, ca nu s. pur si simplu. sau, mai bine zis, ale noastre.. lenjeria noastra. cada noastra. vaza noastra. prosopul nostru. si le simt patate. si ma simteam atunci ca si cum as fura ceva cuiva.. ca si cum te as fura pe tine din brate care te ar face mai linistit tinandu te in momentul ala..
“cum sa furi ceva cuiva?” numai gandul ma face sa mi doresc si mai tare sa ma fac ghem in bratele tale moi.