gustibus..

ma simt k un tzanc . din ala de plange ca uite, pe cutzu il doare sau ca nushu ce a patit papusha.
ma stiam eu mica si fraiera, da’ sa plang 1o minute dupa ce am citit ratusca cea urata.. asta chiar n o banuiam..
si cu toate astea, imi place orice lucru care produce senzatia asta in mine. simtitul asta cu tot sufletul. fie ca i tristete pana n maduva oaselor, fie ca i entuziasm d ala de ma face sa “sar in sus” de bucurie, sa ma nvart, sa strang in brate si .. sa TOT.

problema e ca o sa am nevoie de toata credinta. de toate simturile. de toata increderea. de toata puterea zambetelor, de caldura mea, de tot ce simt dragut.. de toata mintea de partea mea. de tot curajul. de toata puterea, de tot tremurul, de tot ce am si stiu ca pot conta_pe. de TOT. [zici ca i prima data cand merg la scoala...]

da’ odata si odata tot trebuia sa ncep sa ma dezvat.. ca te urasc. si nu mi faci rau, imi fac.
“ca nu i treaba ta..”

nu, treaba mea n ar fi ca o iubesti. sau c o suni. sau ca i zici ce mi zici si mie. sau ca mi esti, si i dai mesaje.. sau ca o simti. sau ca simte si ca e. sau, sau, sau.. sau ca s mica si nu inteleg asa relatii inaltatoare.
ooo, nu:) treaba mea e ca ma simt in felul asta. intelegi tu? treaba mea e ca mi se stafideste ce simt si ce ma bucura, la un simplu gest.. treaba mea e ca ma inghenuncheaza prostii.

imi bag nasul unde nu mi fierbe oala si incerc din nou sa citesc paginile alea cu scris incalcit, cu gandurile tale la fel.. imi fac rau, citind ca ti am facut rau. o frumusete…
“a fost una dintre cele mai lungi nopti din viata mea.. oare daca intindeam mana, o puteam atinge?”

stii cum e? am nevoie. de el. sau de el. de oricare altul, care nu esti TU. de oricare mana, de oricare ochi, de oricare degete.. care sa, progresiv, indeparteze, tachineze, enerveze, sa irite de a dreptul si apoi sa termine prin a murdari. sa mi ating limita si sa nu mai vreau. si apoi, sa fii TU. sa atingi, sa saruti, sa tii, sa ai si sa primesti. astea s limitele functiei mele..stii? min si max..
ce nu vreau insa e sa o tin o viata variind…

vreau constantul meu. stii? acum e ca si cum m as minti. nu, acum de fapt, ma mint:)) ca vreau numai mental. viata mi ar parea plictisitoare.. variatia asta cu tine ma face sa simt ca mi intra aer in plamani..si aerul asta are gust de viata…

nu mi te vreau afectat in rau de asta… uf. iarashi mint. iarashi mint? m ar durea sa vad ca treci neclintit prin.. desi si acum asta sustii, e altceva ce simt.

sunt curioasa daca m as putea pune la punct vreodata. da’..ma loveste din cand in cand cate o realitate din asta.. ca acum. NU VREAU pusul la punct in felul ala. daca ar fi dupa mine, toata viata mi as trai o asa. toata viata m as plimba din loc in loc. ce as mai pune in plus fata de ce am acum? o mana de oameni. o mana de talente. si o mana de bani. si nu, nu d aia picati de sus. si nu, nici nu ma plang ca n am avut pana acum. mi ar placea banii mei, munciti.

mi ar placea sa ma urc intr un tren si sa ajung in alta tara. alte tari. mi ar placea sa ajut oameni, sa n am obsesia unui..undeva unde sa ma ntorc.. sa nu ma leg, sa nu ma complic.. sa merg, sa vad, sa simt si sa plec. nu vreau casa si sot devotat.. nu vreau copii si relatie.. nu vreau nimic din ce implica legat_de. nu vreau servici cu program.. nu vreau telefoane care suna regulat, intrebari la fel timp de luni intregi..
vreau sa mi dau eu libertatea de a avea ce mi doresc.. de ar fi mai usor sa fii exact ceea ce vrei sa fi, as fi exact cum sunt. mi as adauga un pic de curaj.. atat. si as pluti ca de la droguri, da’ ar fi de la viata.

soarele mi da senzatia asta. si gandurile astea. nu vreau sa ma loveasca vreunul cu “irina, stii bine ca viata nu i asa.” “nu, ma, probabil nu, da’ visatu’ i gratis! “

stii ce nu inteleg? de ce te vreau numai al meu. de ce, cand eu ma vreau cum ma vreau? de ce insist ca tu sa ma multumesti ASA, cand nu ASA m ar multumi pe mine? nu ma vreau dependenta de tine. doar ca am nevoie din cd in cd, de depresia mea. esti, momentan, singurul care conteaza cu adevarat. singurul din cauza caruia m as putea face sa sufar. ) probabil d aia.
am senzatia k incep sa inteleg chestii..si cand is p cale sa le prind clickul, ma dau inapoi si fug. realizez ca de multa vreme n am mai reusit sa fiu trista in adevaratul sens al cuvantului. nici la melodiile mele. nici la gandurile mele. imunitate avansata la trecut n am mai reusit, desi am cautat o cu tot dinadinsul. mai mult de cateva clipe n am reusit:) treapta urmatoare e ciuda asta. nervii astia ca nu reusesc sa fiu asa cum vreau sa fiu. stii tu vorba aia, VREAU TOT SI VREAU AAAAAAAAAACUM!

cu rabdarea nu m am inteles niciodata pana la capat.. ce zic eu, de fapt, nici n am inceput cu ea..

daca e, sa fie asa mereu. nu? ..incep sa iau pe parti. si rezulta ca nu, NU i asa. introspectii ciudate. vreau un singur rezultat:)

dor de mangaiere d aia:P
de exemplu.. Lucian Avramescu
“[..] femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor”