ramai neschimbata, rosu nestins…
asta in cazul in care ai fost rosu vreodata.
spune mi ce i mai rau, mandro.
sa cunosti OAMENI, sa te simti ca ei.. sau sa vina cineva sa ti spuna ca esti cea care i cuminteste?
habar n ai tu, matzo.. nici nu stii.
“viata te cauta la o singura adresa. aia la care trebuia sa fi. daca tu trebuia sa fi dansator, si intocmesti rapoarte intr-o banca, de unde sa stie viata de unde sa te ia?”
cred ca viata ma cauta prin alte parti.
stii ca ti ziceam ca ma simt ca si cum as purta un sac? urat? o masca mare si trista? o port p aia de om cuminte. de om sters. si ma agat de ideea ca nu asta sunt.
a fost ieri prima zi dupa enorm de multa vreme in care toate sau ma rog, cele mai multe lucruri au mers prost. au mers tampit. a trebuit sa trag cu dintii de orice, orice ca sa macar mearga.
am deja 2 restante, pentru ca nu am fost. nu sunt cu nimic mai invatata acum decat cum eram cand am intrat.
si mi e rushine. atat. nici pielea nu mi mai e cum era..
geniala. da’ n avea ochii vii. pentru ca duce multe si o face cu capul sus. ziua mea era proasta.. da’ a ei?
“viitoare mamica”
ciudat. eu unde sunt? intre lumea asta si aia de dincolo ziceati ca e un rau. si un vaslas. aiurea. nu stii voi.
e o sarma ghimpata. iar eu am picioarele zdrente, ca tot trec de o parte si de alta.
norocul e ca ma obisnuiesc imediat, oriunde as fi. ghinionul.. nu exista. doar ca talpile mi sunt zdrente.
vreau barca.. cu vaslasul meu. sa fie atat de convingator, incat sa ma duca dincolo dintr o data si sa nu mai fie, precum ziceati, cale de intoarcere. sa raman in bratele alea de dincolo.
ma tot gandesc la oamenii distrusi, care ingenuncheaza generatii.. marilyn, minculescu, dali.. mii si mii. kurt, de exemplu.
vreau sa uit tot ce am invatat. sa fiu goala si sa mi dau seama de unde am plecat.. spre ce.
nu conteaza decat clipele. nici ca fosta ii doarme langa, nici ca tie ti place mult. ea. nici ca stii ca nu esti ce i pari, nici ca ti intinzi aripile si gatul mult. prea mult. pana n gradina vecinului, unde iarba i mai verde, si o vrei si tu. desi nu ti trebuie, ca tie ti e de folos altceva.. tu vrei.
si bine stii ca o sa primesti, cum s a intamplat mereu. mereu.
si apoi, matzo? ce o sa faci?
momentan, iti permiti sa pierzi noptile intr o garsoniera, pe covor, cu un iepure, carti bune si ciocolata calda alba n brate.. momentan, te lasi prinsa. momentan, inveti sa porti haine noi, care ti sunt stramte peste masura. dupa ce te ai lafait in corturi, nisip si libertate, tre sa probezi si chestii noi. fa le sa ti vina, matzo.. fa te comoda, cum s ar zice.
dupa ce m am facut comoda cu atatia oameni peste tot in jur, si atatea locuri. si atatea priviri. si atatea tocuri si manusi.. cine zicea ca n o sa reusesc? eu. ah, da:) eu. da’ sa reusesc nu inseamna sa fiu fericita. sa ma adaptez nu inseamna ca s fericita, doar ca s suficient de isteata ca sa arat altceva. ce trebuie. ce vreau.
mi e dor nebun sa intelegi fara sa intrebi. sa auzi fara sa ti vorbesc. sa vezi cum e, de fapt, fara sa ntind eu mana sa ti arat. mi e dor, ca stiu ca stii. trebuie sa stii. si am senzatia ca nu s suficient incat sa te fac sa vrei a ti aduce aminte.
am senzatia ca TOT ce am e de suprafata. o singura relatie merge pana acolo unde niciuna alta nu razbate. azi, am senzatia ca ma mint frumos. azi simt ca m am lasat atat de in jos intr un lac cu apa tulbure.. incat nu stiu ce i cu mine. e asa o sete de oameni si de relatii pline..
incerc sa mi dau seama ca nu s capabila eu acum sa i vad.
incerc sa mi numar pe degete persoanele care ma umplu acum. care ma ghicesc. care suna si ntreaba cum sunt ca sa si STIE. 1. persoane carora as vrea sa le spun? acelasi unul.
i’m used. and i’m used to too.. it’s ok for me to pretend whatever, while i have the time to take my time out.
time out