horoscop 2010

in loc sa mi l tot caut pe net, anul asta am decis sa mi l fac eu.

horoscop 2010.

e anul marilor schimbari. daca 2009 a pus bazele sau le a clatinat din temelii pe cele vechi, 2010 iti va aduce sansele sa pui in practica acumularile ultimilor 2 ani si jumatate.

sfera relatiilor personale va trece prin schimbari majore. daca esti singura, vei ramane singura in continuare. pentru ca ti vei fi dat seama ca nu esti pregatita sa te implici intr-o relatie. ca inca nu ai ce oferi cuiva.

nu vei deveni mai orgolioasa, doar ca iti vei impune anumite limite. nu vei mai face ceea ce pana acum faceai fara niciun fel de retineri. te vei gandi mai mult, si nu pentru a evita sa devii bataia de joc a celor din jur, ci pentru a vedea daca, reactionand asa, vei rani pe cineva sau iti vei face rau tie.

va fi anul in care vei petrece mult timp investind in tine. nu vei mai cauta companie, ci vei incerca sa te pui in valoare. avand cativa ani de pregatire si deja multe incercari, vei reusi sa pui la punct diferite aspecte care te incomodau pana acum, accentul cazand pe motive si moduri de a reactiona.

inca te intrebi daca ai reactionat bine aducand atentia asupra ta. daca ai facut si faci bine cand risti sa i deranjezi pe cei din jur, inclusiv pe cei la care tii, pentru ca alegi sa faci cum simti ca iti e cel mai bine in momentul respectiv.

vei trece peste intrebarile astea si ti vei aduce aminte de ceea ce ti se spunea. toti oamenii speciali au devenit speciali nu alergand dupa altii sau dupa aprobari, ci stand mult timp cu ei, afland de ce au nevoie, ce isi doresc – cu sufletul, nu cu mintea.

iti vei da seama, in acest fel, ca de imagine ai nevoie numai cand esti cu alte persoane. cu tine, nu. tie nu ti trebuie sa stii daca esti spontana sau nu, creativa sau nu, matura sau nu, responsabila sau nu. esti cum esti. fara nevoia de a da explicatii pentru reactiile tale, pentru alegeri sau pentru ce simti.

vei face pasi mari anul acesta in demolarea propriilor prejudecati. vei merge in continuare pe drumul pe care ti l ai deschis acum ceva vreme si vei avea parte de aprobari din ce in ce mai multe din interiorul tau. nu vei mai cauta sa fi bine vazuta sau placuta de cei din jur, te vei concentra pe ceea ce stii sa faci si vei deveni din ce in ce mai puternica. vei lucra. mult. 2010 aduce cu el sansa de a te implica in proiecte care ti fac placere si de a te face remarcata.

vei avea cateva remuscari si te vei intreba cum ramane cu tine si cu viata personala, daca te dedici atat de mult muncii, insa recompensele vor fi suficiente cat sa umple golurile generate de aceste intrebari. si in plus, viata ta persoanala va inflori simtitor. nu atat prin cantitate, cum cautai pana acum, cat prin oamenii de calitate pe care ii vei intalni. asta tocmai pentru ca ai incetat sa i cauti pe ei si te ai hotarat sa te gasesti, in primul rand, pe tine.

vei fi surprinsa de relatiile vechi, care nu se vor raci. dimpotriva. iti vor oferi confortul si caldura atunci cand vei simti ca vrei sa lasi putin garda jos. oamenii cu care nu vei mai pastra legatura vor ramane amintiri placute si nu ti va mai face rau sa ti amintesti de trecut, caci deja te vei fi impacat cu el.

marea realizare a anului va fi, in orice caz, capatarea independentei. nu vei mai depinde de nimeni si nici nu vei mai simti nevoia sa te lasi in grija altcuiva.

avand grija, tu de tine, vei reusi sa simti ca “universul intreg te are in brate”.

mici probleme vei mai avea cu familia, deoarece inca nu te ai obisnuit ca ei sa fie de acord cu vreuna din alegerile tale. dar vei reusi sa comunici mult mai bine cu ei, caci ai invatat deja sa nu mai lupti pentru a schimba oamenii.

totodata, vei da libertate. fiecaruia. de a alege ce vrea sa fie in viata, fara a interveni tu. fara a da idei sau a te simti prost sau prinsa la mijloc cand oamenii aleg altceva. fiecare are nevoie de experientele lui, nimic nu e intamplator, iar tu nu esti responsabila sa deschizi ochii nimanui. si te vei impaca cu asta.

vei mai avea dubii, dar vei ramane mereu sincera. orice urmari ar avea asta. vei alege cu atentie oamenii cu care vei mai avea discutii in care va fi nevoie sa spui ce crezi. cand stii ca nu pot duce, te vei indeparta.
nu stii inca in ce masura se vor descurca cei la care tii cu modul in care actionezi. dar, tinand cont ca ai simtit iubirea neconditionata si stii ca e posibila, incet, incet n o sa mai suferi pentru cei ce pleaca, deoarece nu vor sa inteleaga.

no dl

vreau.. o cana mare de ceai, din aia fermecata, din care sa beau si sa nu se goleasca.
vreau sa nu mai existe dureri surde. de masea, de cap, de burta.. de orice.

vreau sa am cartile de germana xeroxate.. vreau caietul ala cu traducerile la engleza.

o lenjerie care sa stea pe patul meu, nu sa se stranga toata sub mine, o noapte fara vise si fara oameni desfigurati sau murdari.

mai vreau o bucata mare de prajitura de casa, cu crema de vanilie si cateva feliute de lamaie, proaspete si fara miros de frigider.
o carte mare, groasa, fara fir epic. un semn de carte cu care sa ma mandresc. o pereche de casti, ACUM!
o tigara.. sa mi vina idei. fum, mult fum..
vreau sa ploua si sa tune si sa fulgere, iau eu sa stau sub o plapuma grea! vreau o ciocolata cu frisca si biscuiti si o cana.. a, cana aia fermecata de mai sus.

vreau sa miroasa a scortisoara si a portocale. intr o cada mare, cu spuma. vreau icoana d’aia de la sf. casian.. si un glob d ala pamantesc mare si galben. de decor. vreau un pick-up si viniluri, un curs de masaj si un abonament pe viata, gratuit, la cfr..

vreau sa mi umplu dulapul de rochite pe care sa le si port, sa am parul lung si fulare colorate.
vreau sa slabesc, sa reusesc sa am grapefruit mereu la indemana.. si vreau cozonac cu iaurt.

vreau oameni cu care sa pot sa am conversatii. conversatii am zis!

o sa am cu 4 kg si 8 cm mai putin pana la ziua mea.
o sa iau peste 9 la aman2 examenele la germana.
o sa citesc toate 4 cartile pentru civilizatie pana la sf anului.
tot pana la sf anului, o sa traduc 50 de pag din ro in engleza si 100 din engleza in ro.
si de azi, stau pe mess mai putin de 3 ore pe zi. si nu dorm mai mult de 8 ore p noapte si nu mai mananc la mc. decat de 2, max 3 ori p luna.

o sa dau toate hainele pe care nu le mai port. toate, desi imi vine sa le mai tin, ca poate..

o sa, da’ cum bine stiu, niciodata cu dead line.

te iubesc oricum

imi dau seama ca peste orice se trece. oamenii au puterea de a trece peste orice. cand n o mai au, se sinucid. atata timp cat nu o fac, au puterea.

imi dau seama ca nu i voie sa cauti oameni cu care sa vbesti. nu i voie sa ai nevoie de asta. daca sunt chestii pe care simti nevoia absurda si in halul asta de arzatoare sa le spui ALTCUIVA, care sa le si inteleaga, inseamna ca ai probleme.

am probleme.

nu, n am orgoliu, ca nu l vad niciodata ca pe o optiune. nu mi se pare ca sunt luata de proasta niciodata cu adevarat, ca nimeni nu o poate face daca eu nu las.. nu simt ca m am injosit niciodata pana acum in fata oamenilor pe care i iubesc.

imi primesc lectiile. is mandra si recunoscatoare pentru asta. daca nu mi ai fi zis ce crezi, niciodata n as fi realizat ca i prostia mea sa mi caut completare in altii.

e singurul om cu care mai merita sa pastrezi relatia. era.

nu mai pastrez relatia cu nimeni. nu stiu daca sunt de piatra sau ma fac de piatra. stiu doar ca e mai bine. mi se invinetesc ochii la propriu de la atatea palme luate la figurat. si la ce bun?

din cauza ca lectiile se repeta pana le inveti si iesi din cerc, presupun ca o patesc mereu. im iau socul mereu, da’ i rezist. ii rezistam. a inceput cu ai mei si a terminat o azi, cu tine. oamenii cred ce le e cel mai usor sa creada. si intelege, ca doar stii, ca nu i usor sa creada ca e cineva care nu incearca sa i minta, sa impresioneze. e o lege nescrisa ca oamenii o sa ti reproseze mereu exact ce stii ca ti ai muscat limba si ti ai calcat pe suflet sa nu faci. cat naiba iti trebuie sa inveti asta?

cat naiba iti trebuie sa intelegi ca .. oameni care inteleg sunt asa putini, incat sunt mici sansele ca sa fi fost facut unul si pentru tine? da’ solutii mereu exista.

construieste omul ala TU, matzo. fa te pe tine omul care sa te asculte si inteleaga, ca sa nu si mai stranga nimeni funiile in jurul gatului tau, cand ai cea mai mare nevoie de AER..

te iubesc oricum.

pana una alta, ma sufoc sau ma las sufocata. nu ma dau, da’ ma las luata. dar ma iubesc oricum, ca doar atata am.

stoped

Is be more like me and be less like you
Can’t you see that you’re smothering me
Holding too tightly afraid to lose control..

perioada de hibernare scrie mare deasupra tutror usilor pe care vrei sa le deschizi incercand sa dai de mine.

“isi aducea aminte cum era si cum ii placea sa fie iubit.”

imi aduc aminte de cate ori ziceam sa ma tii in brate, doar ca sa stiu ca nu i vei promite asta altcuiva. si simt acum nevoia de tine pe de a ntregul. abia acum..

nu stiu unde ma incurc. in faptul ca simt ca ma sufoca toate discutiile, toate marturisirile, toate telefoanele, toate vocile, filmele, cartile, toate gandurile, franturile si amintirile. sau in faptul ca o perioada suficient de lunga de timp, eu te am sufocat in acelasi fel. asta e de nesuportat.

nu, nu ma gandesc la trecut. e femeia aia cu unghiile lungi care mi strapunge sanii din cand in cand si ma face sa reactionez ca la o lovitura in stomac. mi e ciuda cand mi se strang umerii si ochii si iau pozitia aia de fetus. si mi e ciuda ca nu s mereu acoperita de intuneric sau singuratate. si s slaba. si asta se vede.

“nu plangi, nu?”

nu, nu plang. de ce, asa pare? imi stralucesc ochii, nu vezi? si mi e pielea mai fina ca niciodata. asa, si? si te vad in visele dintr-o singura noapte mai des decat te am vazut fata n fata in ultimele 3 luni. si am fiori in stomac de fiecare data cand ma gandesc ca ai putea.. uf. pacat ca a trebuit sa nu mi mai fi langa sa simt fluturii astia din nou.

inteleg ce mi zicea cand imi povestea ca se poate bucura in conditiile date.

“imi spun ca lipsa de vointa a dus la mai multe esecuri decat a dus lipsa de inteligenta sau de talent”
“asta ca sa si faca inima sa accepte realitatea. ca sa treaca peste inmormantare. devoreaza te singura. sta fata n fata cu cuplul si vorbeste cu seriozitate. da glas parerilor sale. se apleaca sa bea din ceai cand simte ca stau sa i dea lacrimile..”

stiu ca nu pare. ca s greu de crezut cand nu vreau sa ies din casa. cand nu pot raspunde la telefon,. cand dorm sau nu ma misc din pat 13,15 ore.. nu s fitze. pur si simplu, simt ca acum, nimeni nu i in masura sa mi reproseze, sa mi impuna, sa mi ceara sau sa aiba pretentii. contez doar eu. si pe toate usile am scris ca s in hibernare. asta cand toti au chef de joaca, sar de bucurie ca a nins prima data, se misca, se alearga, se bucura. nu ma mai pot bucura zgomotos, pentru ca nu mai simt asa. nu mai simt sa fac compromisuri, sa vreau multa lume, sa vreau atentie..

“maturitatea e ca stralucirea soarelui, dar nu la fel de luminoasa si dureroasa pentru ochi. e un sunet placut si vibrant, dat nu dulceag.e un fel de lejeritate. nu pretinde atentie.nu mai exista nevoia de a face pe plac. este punctul in care o persoana nu mai cerseste intelegerea altcuiva. este un suras care iarta totul.este impacarea, pacea, indepartarea de lumea materiala. e o inaltime pe care nu trebuie sa urci pentru a o atinge.”

cersesc inca intelegere, da’ daca o primesc sau nu deja incepe sa nu mai apese.
tipa zicea ca a avut cancer. si ca asta a fost cel mai bun lucru care i se putea intampla.

socul asta care m a amortit cu tot ["amortita, oarba, surda si moarta pe dinauntru"] a fost cel mai bun lucru care se putea intampla. ce mi pare rau e ca nu m am ridicat la inaltimea asteptarilor. am reactionat ca toate cele de langa care te ai indepartat. m am facut mica si am plans. si am purtat doliu dupa noi si .. atat. ma voiam cu puterea de a intelege.. si am ramas suspendata, desi 2 ani si 6 luni mi s au predat regulile de circulatie cand urci.

m am saturat sa aud “te iubesc” la telefon. “tie ti e dor de mine? ca mie mi e..” mie nu. mie, in pula mea, nu! cum ma suportam cand faceam EU asa?

“[..]” = Cum am devenit doamna Mao, Anchee Min

astea s regretele. ca te am dezamagit in tot. si ca ti am rapit clipe in care puteai fi fericit. ma simt prost pentru ca ai iubit ceva din mine, cand incepusem sa nu mai fiu copilul cu potential de la inceput. copilul tau.. de suflet.

..

mananca, roaga te, iubeste..

cu mine

mi e dor tare, mi e dor nebun ca cineva sa fie fericit cu mine.

e ciudat insa, pentru moment, sa ma vad asa. cautand formule rapide, care sa anuleze repede, repede durerea aia surda n piept, care sa puna avionul pe pilot automat, cand pilotii/pilonii cedeaza. incercand fraze peste fraze, respiratii adanci, zambete trase..ciupit de maini, facut urme cu unghiile, citit obsesiv orice cuvinte, afise, anunturi pentru a nu mai lasa sa se auda ce urla vocile.

e funny si totodata, deprimant. o sa ajunga sa fie infricosator la un moment dat. nu stiu daca oamenii trec vreodata peste asta. nushu daca dupa o asa perioada, poate sa ramana o cicatrice.. sau e mereu un puroi suculent. “din bube, mucegaiuri si noroi, iscat am frumuseti si preturi noi”. musai sa cresti in noroi, daca te vrei lotus, nu?

nu gasesc pe nicaieri “ingredientul ala lipsa” care a ramas impacarea cu mine..

desi.. dupa toate astea, “tot in patul lui o sa ajungi”. ca si cum patul ar fi singura legatura.. ca si cum patul fara florile din stomac si suflet ar fi mai bun ca o laba..

/

nu, fetito. loviturile alea babane, cand ti le dai singura, e musai sa ti le dai cand esti sau poti deveni f usor centrul atentiei. ca sa nu poti sa te lasi in jos, sa te ascunzi, sa ti tragi plapuma peste cap sau sa razi cand oamenii fac ochii mari vazand ochii tai si mai mari de atata bocit. ca sa nu ti fie usor sa iesi pe o usa sau sa te ascunzi dincolo de alta.

ca sa te calesti.

n ai vrut tu sa traiesti? [nu, nu i ca si cum n as stii ce inseamna a trai si ca nu asta inseamna.. ca si cum as fi vrut sa trec prin toate pana mi se umple paharul, dupa care sa l imping si sa se verse.]

cand ti le iei pe nepregatite, ramane sa te descurci cum stii tu. cum te ai descurcat mereu.

nu stiu daca mai astept ceva de la cineva. ma vreau doar “nefortand”.

ma simt ca si cum m ar fi cuprins o palma cu unghii foarte lungi. a unei doamne cu convulsii. iar femeia, cand o doare, strange pumnul. si mi ia aerul. si mi face gauri in piele si mi lasa semne. si strange din cand in cand. cum batea ceasul ala cu care se chinuiau sa ma invete sa vorbesc corect..

in seara asta, am deschis 2 cutii. inchise de ceva luni bune. nu, n am fost nici fata babei, ca n au iesit balauri.. da’ nici la comori nu ma astept. nu stiu ce voiam, de fapt. sa sacai, sa zgandar sau sa vad pe unde ma mai gasesc.. din una, a iesit o promisiune de o bere. [u can buy me with a coffee]. da’ cred ca ma dau p shooturi, de acum incolo. din cealalta..

a, inca ceva.. poate o sa incerci sa nu mai lasi gust de fermoar nevopsit in sufletele prin care treci.

doamna are convulsii.. si mi se taie rasuflarea cand am in minte gandul ca o s vina ziua mea.. si ca tu, poate, inca o sa o mai iubesti.
doamna are convulsii si..mi se taie rasuflarea cand am in minte gandul ca poate, ai luat biletele alea acolo.. pentru ca mi placuse mie mult.. vatra dornei.

aprinde focul..

stii? iarna asta nu i calda, in brate moi, cu buze gustand a visinata.. iarna asta i cu praf alb, cu sclipici, cu stat acasa si.. iarna asta nu i ce obisnuisem eu a cere de la iarna. da’ era crunt de necesara, ca luam binele de bun si deja binele nu mai aprindea focul.. iar urmatoarea iarna n doi ma va face flacara din nou..

connectin’ people

n mintea mea.. totul se leaga altfel. aduce a cald si a apropiere. sunt chestiile mici de peste tot, pe care am senzatia ca doar eu le oserv.

piesa aia, pe care o alesesei ca ton de apel cand sunam eu. piesa cealalta, “daca toate astea te-or aduce inapoi.. daca zilele si noptile sunt pentru aman2″.. si cum ar putea zilele si noptile sa fie altfel decat “pentru aman2″? ar putea.. si sa vezi cum..

“Oricum, dimineaţa, când îţi descopăr întâi umărul, apoi gâtul şi abia cu al treilea sărut obrazul, între noi doi nu mai stă aproape nimic.”

nicicand nu am simtit asa clar ce nseamna zadarnic. in zadar. ca si cum.. dintr-o data, ochii tai ar fi incapabili sa mai vada in culori. si mintea tot ce poate face, e sa si inchipuie un viitor gri.

voiam ca n decembrie 2012 sa stau in bratele tale. desi nu cred si nu ma sperie previziunile, voiam sa am siguranta bratelor tale. nu mi era frica. nu ma temeam de sfarsitul lumii, de gripa porcina, aviara, de atacuri teroriste, de violatori sau oameni rai. nu existau in filmul meu. nu simteam ca i criza financiara si simplul fapt ca erai langa mine mi era suficient ca sa nu ma vad niciodata infruntand o perioada de criza sau lipsuri. cu tine era in siguranta. stiind ca am conexiunea aia cu tine, simteam ca s in grija intregului univers. cred ca niciodata nu ma abandonasem asa. si acum.. simt ca i cazul sa ma restrang. sa ma redau mie.

e ca si cum ai fi o picatura de sange si ai cadea pe o panza alba.. si te ai impregna toata. si dupa, ti s ar cere, ca n bancul ala cu porcusorul cel rau si zana a buna, sa scoti pata. sa te scoti. apai..scoate te.

atat de sec am simti ca era tot ce venea in directia mea cand ma priveai.. vezi? nimeni nu te ntreaba de ce ti e dor cand pierzi un om. toti is asa agresivi cand vine vorba de despartie.. toti incearca sa te faca sa ti dai seama ce om minunat esti. si culmea, cat de bine stii asta si nu ti o zice nimeni, cand ai legatura aia cu un om. sau cu mai multi. legatura aia de o simtisem eu cu tine, legatura aia pe care n o mai simt, din nu stiu ce stupid motiv, pe care prefer sa l cred inchiderea mea, legatura aia care mi lipseste acum si mi scoate in minte la fiecare cateva secunde, “zadarnic”.

nu, nu plang dupa tine. nu ma bocesc pentru ca mi e teama ca la cat sunt de urata si de proasta, nimeni n o sa ma mai iubeasca vreodata. nu ma tem ca voi ramane singura, nu mi e frica sa nu stau fara iubit, nu, nu, nu.

de ce nimeni nu sta sa vada ce ti lipseste cu adevarat? raspund: pentru ca n au de ce. de ce ar face una ca asta? doar pentru ca eu, acum, simt ca vreau sa ma conving. de ce am nevoie. ce simt ca mi s a dus si nu mai pot recupera. am nevoie de putin timp, sa mi dau seama ca nu esti tu, ca e TOT. ca legatura nu i legatura, ci conexiune. doar ca eu eram..

lie, lie, ciocarlie..

lie, lie, ciocarlie..
Ce ti-a venit tie
De canti pe campie
Singura pe lan
Fara ciocarlan?

esti in toate ecuatiile mele. si e musai sa te scot din toate. desi acum, orice incerc sa adun imi da < decat ce am avut cu tine.

mi e teama sa ies. mi e urat sa ies, ca mi dovedesc de fiecare data ca nu am control. pe mine. ma dor ochii de atata uitat in sus, am auzit eu ca asa opresti sa ti se formeze lacrimile. pe naiba! e ca atunci cand incerc sa aprind becul ala, si nu reusesc niciodata sa nu aprind si ventilatorul. vin una cu alta. la pachet.

totul se revolta in mine. in minte, in stomac. de ieri vreau sa vomit. de ieri am un vierme mare, cum avea soni. si o sa devina un fluture mare. un cap de mort. pana atunci.. tre sa invat sa mi impart traiul in 2.

“sa mi promiti ca nu te culci acum cu toti tipii din a”. am atata nevoie sa fac dragoste cu cineva.. adica e atat gol in mine si peste tot in jur, incat senzatia aia de dragoste fizico-sufleteasca, senzatia aia de suflet care te imbraca si ti incalzeste tot in tine.. mi e vitala.

“cand eram cu tine, puteam sa vbesc cu toti. despre orice. cu oricine. de orice relatie, de orice desparire. puteam sa le vorbesc, sa le zic orice.. sa incerc sa i consolez, sa i fac sa inteleaga”
“si cum faceai asta?”
“pey le ziceam ca .. trebuie sa lasi sa treaca. sa intelegi ca, nushu, oamenii vin ca sa te invete si..” si atat. adica acum sa te vad, cum iti spui tie ce stii asa bine sa le spui altora.. hai, mandro. spune ti tie.

nu ma simt vinovata ca am vazut soarele. si nici ca acum am aripile fripte. ciocarlia, stii, se arunca n soare. si mereu lumina prea puternica o izbeste de pamant.

cu tot, tot ce i in jurul, in mintea, in mine, in corpul, in stomacul, in nervii si n privirile mele.. nu as schimba nimic. daca as face o, ar insemna sa te trag in jos. sa vreau sa te trag in jos. si vreau sa incep sa inteleg.. treaba aia cu sufletele. cu evolutia. cu neavutul voie sa piarda timp.

nu stiu ce inseamna asta pentru mine. toata intamplarea asta are efectul de spray paralizant. scormonesc dupa binele din tot. mi e doar ciuda ca nu mi vine sa ridic privirea de rushine.. rushine pentru ce mi s a intamplat. cel care ma iubea iubeste alta persoana. putea sa ti se intample rushine mai mare? pueril. da’ peste tot ii asa craciun. si ma sperie ca o sa ma opresc si o sa ma mir.. si o sa ma intreb oare cum o fi sa imparti toate astea? oare cum o fi sa fii cu CINEVA? si o sa te ntrebi. si o sa te miri. si o sa fie ca si cum tu n ai stii..

intr un fel, imi atrofiasem parti din suflet. partea buna e ca reinviu. partea mai delicata
e..alta.

doar aburi de alcool sau aburi de vise te pot salva de rushini ca astea..

ar fi cazul sa ma bucur si de experienta asta. de pierderea, de frica, de teama de tot. panica asta? teama? frica? fiorii? tremuratul? tipatul ala inghitit ?? ochii aia lipiti de un tavan imaginar ca sa nu curga nenorocita aia de lacrima?? fluturele? capul de mort din stomacul tau!??! sunt experienta ta, copile.

“invata sa iei din tot raul binele adus.” deschide ti inima ca sa vezi dincolo de negrul asta care copleseste acum fiecare bataie de inima. incearca sa tii pasul cu ritmul saltaret al vietii. viata ta, stii?

telefonul ala care intreaba mereu, ingrijorat “esti bine? sigur esti ok?” o sa faca sa mi se faca mila de cata mila de mine mi e si o sa curm chinul. adica o sa ridic fruntea. “de atatea ori m am regasit in tine.. cu diferenta ca tu esti mult mai puternica. ai inceput a 2a facultate”.. si aici, deja.. am inceput o.

ma simt mandra. ca azi tot, toate [par ca] incearca sa ma doboare, si n mintea mea e “ti se pare, ti se pare doar ca lucrurile merg prost. n ai avea cum sa simti altfel..” da’ lucrurile nu par roz. doar ca mintea mea e capabila, totusi, sa nege si sa nu creada ca n bezna asta o sa tina mult..

lie, lie, ciocarlie!

i was made yours

holul ala era ingust. tare. compartimentul se lasa peste noi, iar oamenii aia mi respirau fara mila aerul. imi ridicam picioarele pe varfuri, si n cateva secunde imi coboram calcaiele. bateam sec, frustrant, ritmul tuturor fricilor mele. ca n o sa reusim. ca o sa ni se duca si noua, cum li s a dus lor. si framantam cartea aia ntre degete si mi se facea zob creierul si mi batea inima.. e doar o calatorie cu trenul, intelegi? doar o calatorie cu trenul.

mi e teama cumplit sa nu ma pierd. tin de mine cu dintii, ca tine de mine sa ma aduc aminte. si tot eu dozez masura in care las sa hotarasti tu in ce ma priveste.

am visat aseara ca eram insarcinata. si mi plimbam burtica intr o bluzita rosie. si ma temeam sa nu cad.. culmea, nu ma ingrozea gandul..

si malina.. malina imi daduse un pisoi. sa l ingrijesc. “tu, sa l ingrijesti?” da. sa i dau ce ti dau tie cand iti pui capul netuns pe sanii mei moi. sa l fac sa simt AIA. desi el e pisoi si u barbat. desi nu folosesc cuvintele astea, ca nu mi plac..

app, m am simtit mandra de noi. m am simtit constienta de mine si de faptul ca sunt femeie. si dintr o data, nu m a deranjat multimea din viata/patul tau. conta doar ca n seara aia, femeia cu care urma sa fii eram EU. m am simtit mandra de noi. probabil din asta a rezultat tot.
daca m as simti femeie mai des, probabil ne as scuti de multe..

trebuie, simt ca e nevoie sa fac rost de puterea aia de a lasa chestiile sa treaca. desi simt si stiu ca nu esti doar.., macar in inchipuire si trebuie sa mi imaginez ca pot lasa sa treaca.

ma zbat intre ce stiu sau simt ca stiu sau.. trebuie sa fie cum simt eu ca e. ca in seara asta, si n seara de duminica trecuta.. cand incercam si stiam ca trebuie, dintr un anume unghi, cu o anumita stare, sa vad gara frumoasa. sa mi placa, s o iubesc si s o vad stralucind..

dorm prea mult. fac prea putine. beau prea mult pepsi. mananc nesanatos. citesc si n o fac bine. nu ce trebuie. nu am rabdare. nu vreau sa construiesc ceva mai mult. imi mut de colo colo o nenorocita de caramida. n as vrea decat sa stau in varful patului. ma compar prea mult. asta pe langa faptul ca nu ma iubesc. nu fac nimic pentru viitorul meul. pierd timpul. nu ma implic in nimic. ca incercarile mele de a avea mereu o replica, de a sti, de a invata.. sunt fugi. ca degeaba, pentru ca nu stiu care mi e interesul….

de fiecare data, ma gandesc cu cata usurinta si convingere i ai zice tu ca asta esti. si asta i treaba. si cum ti ai continua zilele fara temeri si frici ca o sa ramai fara el. si cum ai bea cola n continuare si ai citi cartile alea.. ca pur si simplu, asa simti tu. mi e frica de ce mi fac. ca nu i frumos. si e trist.

ce fac??