libera de mine

“adica nu cred ca trebuie sa renunt la un plin ca sa incapa altul, stii? am impresia ca ma pot extinde suficient”

sunt la cheremul rozei vanturilor. la cheremul a zeci de cuvinte pe o nimica toata, din care eu ar trebui sa INTELEG. is o mie de oameni intr unul singur. si eu tre sa mi l pun in ordine. pe cand tu esti unul singur, si incerc sa inteleg ce simte universul din tine.

ma simt pe role. ma simt pe gheata. si mi aluneca picioarele si cand mi e lumea mai draga, ma trezesc ca mi se tranteste fundul.

imi doresc sigurantele. sigurantele alea care ucid viata din tine. ca nu mai cauti. si impietresti. siguranta ca ti sunt draga, ca ma vrei si cand mai ai si cand nu sunt. siguranta ca daca oamenii iubesc, o fac mereu. tot timpul adica. siguranta ca nu se pierde nimic, niciodata, totul evolueaza si se transforma. si probabil ordinea e mult mai stricta decat imi permit eu sa inteleg.
siguranta ca daca plangi, nu i de rau si ca daca vezi nu trebuie neaparat sa te sperii. siguranta ca daca oamenii iubesc , o fac mereu.
e felul de lume pe care o accept, o vreau, o tolerez. felul de lume care mi da voie sa traiesc si sa ma simt. nu stiu daca vreau sa schimb sau nu stiu daca am puterea sa ma intorc la zilele mele de acum ceva vreme. aveam senzatia ca s nefericita si trista, ca nu i rost si ca nu s oameni, ca nu s familii si nici suflete nu.s. ca totu i pierdut si ca suntem sortiti unui chin de o viata. gandul ca vreau si trebuie sa mor imi trezea fiecare dimineata.

de ce m as intoarce acolo? oricati oameni m ar lasa si oricat as pierde, oricate imagini si ar face cuib in jurul meu si oricata minte n as avea. de ce m as intoarce acolo, cand tremur la gandul ca ma prind bratele tale, cand simt in palme cum infloresc vise si cand pot sa fiu ASA? de ce m as intoarce acolo, cand aud chitara si vad luna, cand ploua si in mine i soare, cand se leaga si parca totul vine exact cand trebuie? de ce m as intoarce acolo, cand mi a luat jumatate de viata sa ajung aici? si de ce sa mi pun masti, cand mi am smuls straturi peste straturi de suflet ca sa mi le dau jos pe alea de le aveam? nu ma lasa inima, stii?

nu ma lasa inima sa ma mai supar, sa ma mai plang, sa ma mai astept. incerc sa mi aduc aminte ca eu, sunt, de fapt, ASA. ca eu nu simt nevoia sa ma agat, sa reclam, sa reprosez, sa pretind.. ca eu ma am pe mine si ca reusesc sa simt, si e tot ce pot avea nevoie.

“tu nu esti libera de tine..”

incep sa inteleg ca un om mi a aparut ca eu aveam credinta “ca nu te poti deschide catre chestiile astea decat daca ti arata cineva care iti inseamna prea mult.” si apoi, a mai aparut o ea care mi a mai deschis 1 pic ochii. ca nu poti sa te confunzi. e nedrept fata de tine. e nedrept cumplit ca tu sa simti si sa ti inabusi. e nedrept cumplit sa nu te lasi sa te asculti.

e nedrept ca noptile tale albe si bucatile de suflet ..sa fi fost doar ca sa te aduca in punctul x. sa fi fost doar ca sa afli ca “tu nu esti libera de tine”..

si cu toate astea, nu vreau sa uit vreodata ca eu traiesc, totusi, pentru senzatii. ca eu traiesc, totusi, pentru momentele in care mi pierd confortul si pentru loviturile sub centura. traiesc, totusi, pentru plinul ala de a ma readuce pe linia de plutire. pentru moment.

“nu ne racim, evoluam”. pagini pline si umplute cautand raspunsurile care veneau firesc candva. nu stiu sa inteleg. [adu ti aminte, totusi ca oamenii, cand iubesc, n o fac pe bucati.]

astept prea mult de la oameni. proiectez in ei nevoia mea de a i gasi frumosi si speciali, cand ei nu se vor. specialii sunt intotdeauna niste masti?? simt ca toti proiecteaza nevoia de a se gasi pe ei speciali in conditiile unor apropiati mai putin inzestrati.

intelegi acum ca lupta cu mine e prea mare ca sa mi pese de maruntisurile si imaginile pe care le reflect pentru cei din jur? de micile lupte pentru a demonstra chestii sau pentru a evita sa fiu facuta tinta pentru sagetile neputintelor lor? de masti? [de ce m as intoarce acolo? totusi..]

stii ca orice om e o oglinda? pentru toti care l eticheteaza. nu poti pune etichete pe ceva ce nu cunosti. si cand mi se reproseaza sau lauda sau dau sfaturi, pot vedea suficient de clar frustrarea, invidia sau dorinta ca lucrurile sa mearga prost. sau empatia, surpriza, emotia.. si cand pot sa vad, pot sa constientizez si e usor de ignorat. sau de deschis si de primit..

specialii.. specialii sunt intotdeauna niste masti?

afin

drumul meu e unul, lumea e pentru noi2.

fantastica senzatie de cald si de acasa. camera singura, eu singura..

alexandrina hrisov, de azi dimineata.. dimineata inceputa cu vorbe faine si oameni noi. carti multe, multe, multe. in biblioteci, carti de imprumutat..
ciudata senzatie si cu bucatile astea de viata. atat de mult imi place ca poarta atatea amprente.. d aia mi plac cele de la anticariate, cele luate de la altii. ca un pahar cu apa, stii? il iei, iti da ce ai nevoie, si tu ai plecat, apoi, mai departe.

nu reusesc sa mi crosetez imaginile. bine macar ca fularele imi ies. as face cate unul pentru fiecare persoana care mi e draga..

dau senzatia de femeie, si eu nushu pe ce lume sunt.
si ascult piese azi.. si mi tot miros incheietura. si simt ca ma mbraca parfumul asta. si abia l astept. clipele astea in care nu am nimic al meu si totusi, am senzatia ca ma pot folosi de orice, cu tot dragul..

am picioarele inghetate, in rest simt liber si cald. am carti de citit si idei pentru decorat camera mea.si carti de citit, si alte carti.
imi dau seama ca s oameni speciali si incerc sa profit de specialul din mine. ma ntreb unde o sa ma duca drumul asta. da’ ma uit la seriosi. si ma linistesc. ca daca nu stiam foarte clar ce caut, stiam ce nu vreau sa gasesc.

“come rest your bones with me.”

piesa

ca sunt dorinte de zori si zile ghemuite, in care tu sub o umbrela mare si un trup cald e tot ce ti place sa gandesti_la..

ca ti a venit tie n cap ca ti ar placea sa fii ambasadoarea romaniei in germania. si ca ai senzatie de total esec in fata unor profi care intreaba si raman fara raspuns. si ca ti promiti mereu ca o sa faci ceva in sensul asta, si zilele ti trec la fel de superficial. pentru ca ai avut intr o zi cu ploaie si dovada reusitei, si pe aia a a nerostului total. adica.. tu chiar crezi? pe bune, tu chiar crezi?

nu, sincer nu mai stiu sa cred in fumurile din capul meu cret.

e bine doar ca entuziasmul meu pune pret pe soare. pe zambete, discutii si maruntisuri.
mi as fi cumparat un inel si o umbrela gri, cu model de dantela..

pe la mijlocul cursului, cand o vedeam pe tipa aia cum ii facea ochi dulci profului ) m a incercat un moment de panica. da’ din aia cumplita. ca nu mai dadeam randament de nicio culoare in a gasi o solutie pt chestii de genul asta. instant, mi am dat seama ca nu stim sa aratam ca avem. habar n avem sa aratam in modul frumos ca avem bani, ca avem minte, ca ne avem, pe noi. DE GEA BA.
si nu stiam cum o sa scap vreodata de senzatia aia de prafuiala din sala Goethe, azi, de la 14 la 16.

“cand o sa ne despartim, si o sa ne vedem dupa o perioada, tine minte replica. tu o sa zici “i wrote letters”. iar eu o sa ti raspund “i made fire”..”

iubesc oamenii cu care ma joc. care intra n jocuri si care ma invata altele.

this year’s love..

ma enerveaza conturul asa de clar pe care l au unele vise n mintea mea. mi as desena, mi as desena mintea de atatea ori..

visez.. ca intr o zi, voi putea organiza o expozitie cu pozele mele. pregatita indelung, 100% de mine, in nopti intregi in camera obscura si clipe peste clipe, cu un aparat, surprinzand franturi de chipuri si de viata..
ca voi decora camera mea in asa fel incat sa ma oglindeasca. si ca apoi, voi decora si alte si alte spatii..
ca voi scrie, intr o zi, o carte..
visez ca voi vedea india,africa, olanda, china, ca voi vedea pinguini, ca voi sari cu parasuta din avion.. ca voia creste un porcusor de guineea.
ca mi voi face din poze d ale mele tablouri.. si le voi vedea atarnand pe pereti.. si mi vor placea mai mult decat alea din ikea..
visez ca o sa stiu asa de bine germana, incat voi da meditatii, voi stabili eu programul si voi putea sa ma descurc cu banii facuti asa. si ca voi face traduceri..
ca o sa mi deschid ceaina_prajitureria aia cu carti, trabucuri si muzica buna.. si cu briose cu ravas la intrare
visez ca intr o zi voi organiza evenimente.. ca ma voi ocupa de cele mai mici detalii si toate vor merge ca pe roate..

visez ca voi purta rochiile pe care vreau sa le port, ca mi voi lasa parul cum vreau sa mi las. ca mi voi picta pantalonii cum vreau sa mi i pictez, ca voi picta trupuri cum vreau sa pictez. ca voi manca dulceata din borcane mari si voi avea o vaza plina cu tufanele galbene sau flori mari de floarea soarelui. si un covor colorat, pe care ma voi invarti nopti intregi, cu ochii’n luna..

visez ca voi mai fugi de multe ori cu trenuri de noapte, si voi simti orasele in respiratia si n pasii aia n liniste absoluta.. visez gari noi si gari mai vechi, cu esarfe lungi si parfum de mar verde.

visez ca mi va povesti cineva intr o zi istoria frantei, ca mi va vorbi de jean calvin, de martin luther. de tudor vladimirescu. de dali, napoleon si ioana d’arc. visez ca voi avea un pick up si discuri cu chopin si mozart, ca voi citit inca o data primul volum in mizerabilii, ca voi avea biblioteca mea, ca voi stii ce a fost cu cruciatii si chestii despre/din istoria religiilor.
ma simt straina de chestiile care au schimbat cursul vietii, omenirea. afona.

ma visez usoara ca o dimineata de duminica. chiar, cand ti s a intamplat ultima data o dimineata de duminica?

thought i had the flame right.. flacara potrivita pentru a mi incalzi visele din caushul palmelor.

paint my soul

Am inceput sa mi dau seama ca atatea chestii bune mi se intampla in fiecare zi.. lucruri care, daca ar fi lipsa, din cauza mentalitatii superficiale, ar lasa goluri de neumplut si ar strica ziua intr un orash mare..
Am inceput sa ma bucur de fiecare data cand imi aduc aminte ca nu ma doare nimic. E genial sa treci, cu gandul cel putin, prin fiecare parte a corpului si sa vezi ca totul merge ca uns. Sau cand imi merg aman2 castile. Cand prind verde la un semafor, caci se putea f bine sa fie stricat si, 1 la mana, sa enervez cativa soferi, 2 la mana, sa mi iau cateva injuraturi. Cand am baterie la mp4. Great. Mai ales cand esti intr un autobuz full, in care lumea se cearta, iar tu prinzi franturi in cele cateva secunde cand ti se schimba piesa. Si poti ajunge acasa neatins de rautate, nesimtire, sau pur si simplu, de frustarile ce tasnesc din cutitele ajunse pana la os ale oamenilor..

Am dat ieri cautare pe google, henna. Si am ajuns pe un forum unde se plangea unul.. de “flagelul care mistuie lumea si tarisoara noastra..” pornografia. Si mai mult decat atat, cel mai rau dintre toate, masturbarea. Parca propunea sa se scoata in afara legii. i am dorit sa aiba de a face numai cu oameni nesatisfacuti. Era barbat, app. [Cum zicea nikita?] ooof, inima mea,iubire.. tarisoara ta si sufletelul tau, sunt mistuite de un flagel mult, dar mult mai nemilos. Prostie. Confundata si ridicata la rang de sensibilitate, de profunzime. Sunt curioasa cum e sotia/draguta ta. Cand ti’i greu, mai lasa jos.

Mi am adus aminte de un status. „[..] inchide calculatorul, opreste masturbarea si iesi dracului afara, sa dai cu nasul de viata”.

Multumesc pentru ca esti gandul meu de libertate. Libera practica, libera actiune, gandire libera.
Imi dau seama ca pentru a ti pierde personalitatea, trebuie mai intai sa ai una. Dupa care, sa incepi sa dai jos mastile. Deseara, ma deghizez in om normal.
Am vazut ieri „amintiri din epoca de aur”. Prima data cand am avut de unde sa mi fac o imagine de ansamblu asupra ce au trait oamenii aia. Si incep sa nu i mai acuz. E de inteles. Adica daca poate cineva din generatia de azi sa vada filmul ala cu sufletul, n ar mai ridica vocea la batranii din ratb, n ar mai judecat zgarceniile rudelor.. n ar mai multe. [asta nu garanteaza ca n o sa ma mai enervez de acum incolo]A fost dush rece sa mi dau seama ca, stii?, durerile indelungate se scriu pe trup si raman in minte.. si ideile mele cu new life, new spirit in a healty body si bullshituri din astea probabil nu prind radacini in suflete secate de ani intregi fara seva. Oricat as vrea eu. Si daca m as duce cu propovaduiri din astea, s ar intreba cand a luat o lumea razna mai rau: atunci, cand n aveai nicio libertate, ca de cea a sufletului nu se auzise, sau acum, cand prea multa libertate tampeste generatii intregi. Uite, unii chiar incep sa se masturbeze in exces.

Chiar asa. Acum fac legatura.. dupa atatia ani cu o nara astupata, cum sa mai tragi din plin aer in piept, fie si dupa ce s a intamplat un 89?

Proful ala.. a fost gura de aer. A 3a mare gura de aer in tot ase ul. M am bucurat cand mi a intins mana mai mult decat m am bucurat cand am aflat de nota la licenta.

am baut prima tequila. intr un final. nimic deosebit.
a fost prima data cand cineva mi a pictat pielea. superb.

mi.am stabilit cateva reguli. nu mi mai aduc aminte acum, dupa 3 ore de somn, decat 1. niciodata, dar niciodata, n o sa mai incerc sa ajut. nu fara sa mi se ceara. mai bine l lasa pe omul ala sa se fastaceasca si sa nu stie cum sa mi zica.. decat sa vin eu cu initiativa.

daca ar fi fost azi dimineata in continuare, ar fi sunat altfel regula [duceti va'n pula mea toti!] ce dracu is asa proasta uneori? adica, SURPRIZAA!! oamenii care merita sunt asa de putini. imi zboara din cap rand pe rand fumurile de get_along_with everybody. unii s prosti, altii tarani, altii nebuni si imaturi. altii pe dinafara si altii doar in nelungime de unda cu mine. cine dracului mi a zis mie ca TREBUIE, ca e musai sa ne zambim si pupam?[gretzos]. o fi asta primul pas spre personalitatea aia? ca ma las calcata n picioare pt ca nu ma deranjeaza chestiile din cauza carora pare ca sunt calcata n picioare nu inseamna ca nu vad sau ca nu pot reactiona. doar ca sunt prea comoda pentru asta, atunci cand pretul/recompensa ar fi prea mica si nu obisnuiam sa fac asta, pt ca nu aveam argumente.

e bine ca primesc dusurile reci FIX cand am nevoie. da, cu toate astea, e bine ca se duce ceata. mult, mult mi a mai luat.

a, si inca o chestie.. daca nimic din ce i omenesc nu mi e strain, inseamna ca nimic din ce i al meu n ar trebui sa mi fie. strain. respins. de neacceptat.

fridam

it’s a certain freedom sometimes.

e diferit ce simti cand esti legat, indiferent cat ar fi de subtire firul.
diferit ce simt cand simt ca din legatura vii. si mi imaginez chestii si libertati pe care le ai cu alte persoane. si relatia cu mine nu ti le mai permite..

ti am zis eu, e greu cu vina si cu nevoia de atentie la mine.

incomplet

tind sa cred ca intre ce au mai frumos si ce arata mai josnic, oamenii sunt de fapt, frumos.

am senzatia aia ca se termina chestii cand nici n au inceput si eu trag de ele si nu le las sa se duca. pentru ca asa mi s a parut mie ca este. asa si nu altfel.

am senzatia de avort. simt ca n mainile mele moare o chestie care nici nu prinsese bine viata.

mi e ciuda pe mine ca am senzatia ca nu s in stare sa fac sa mearga. credeam ca trebuie doar sa ma inteleg cu o persoana. sa fie chestia aia de care am nevoie cu ea, stii? iubire, prietenie, doar intelegere, amicitie.. doar atat, cat sa se faca o legatura. si dupa, maretele chestii care urmau sa umple veneau de undeva de la sine.

mereu e o mare teapa. mereu. intotdeauna, adica. si partea proasta e ca da. acolo s mereu eu, cu urechile prinse pana peste cap. si cu capul azvarlit bine de tot inainte.

pueril, ca de 8am

“in a garden full of angels, you could never feel alone”

sa stii ca asa e. senzatie de inger si senzatie de frate mai mare. intre care eu ma simt cu puterea de a face ce simt, ce vreau, ce pot mai bine si mai frumos.

ma simt aproape de moarte. adica.. in sensul bun, daca se poate. aud lucrurile dupa care am tanjit ani intregi. primesc lucruri la care am visat atat. simt ca am sansa sa fac ce mi place.
mai ziceam eu acu ceva vreme..ca daca n rai nu se asculta muzica, atunci eu nu acolo vreau sa ma duc.
pueril, stiu.

momentan, incerc sa ma mint-conving ca sunt impacata cu alegerile altora. ca si cum as avea dreptul, stii? ciudata asta.

“esti omul care se bucura cel mai mult de viata, care vede o suma de chestii marunte.. si nu mi vine sa cred ca poti sa zici asa usor “wtf, who cares? ”

da, si ti se pare ca una dintre atitudini e falsa, nu?

nu e.

ma explic de aiurea. n am facut asta cu nimeni din afara. si tu ti faci pareri. la 180* diferite, de la o zi la alta. si cu ocazia asta imi dau seama ca niciun om n a fost, vreodata, cum l am vazut, inchipuit, etichetat eu. caci..de cand seman eu inchipuirilor voastre?

imi primesc lectiile in cel mai placut mod cu putinta.

ma trezesc intre cafele si prea putin somn, intre reprosuri si na.. mi a fost rushine cu mine ieri, cand vedeam ca.. da, motivele mele sunt. multe chiar. asta nu mi da voie, ca prea multi ani mi am cautat scuze. autocontrol = 0. pacat.

ma uit la tot ce traiesti cu atata drag.. si simt ca m as vrea din nou la inceput. acum vreo 2 ani si ceva. sa incep sa traiesc ce traiesti u acum. atata nou si atata bine, asa ciudat si .. ca la stomatolog, stii tu doare si zguduie si te umple.. si nu seamana cu nimic din tot ce ai trait pana acum.

“Fericirea pura.Era mai bun ca orice.Mai bun ca orice drog, ca heroina, cocaina, fitz, joint, shutz, sniff, pete, gunja, marihuana, cannabis, beue, peyole, buvalle, racine, LSD, extasy, Mai bine ca sexul, felatia, 69, masturbarea, Kama Sutra..Mai bun ca untul de arahide, Mai bun ca trilogiile George Lucas, sfarsitul lui “2001″, Marylin, Schtroumfeta, Lara Croft, Naomi Campbell, Jimmy Hendrix, Neil Armstrong pe luna, plimbarea lui Mos Craciun, reinvierea lui Lazar, decat colagenul de pe buzele Pamelei Anderson, decat Woodstock, petrecerile rave cele mai orgasmice, decat apararea lui Sade, Rimbaud, Morrison si Castaneda, Mai bun decat libertatea, Mai bun decat viata.”

fericirea PURA.

prinde mi mana si adu ti aminte cate m ai invatat. si nu uita niciodata ca porti aripi, stii? si ca ingerii nu si lasa oamenii, iar oamenii nu s ar gandi sa si schimbe ingerii.

“ce stiu eu e ca 2 saptamani ai trait pentru el.” ca si cum tu nu stii ca eu traiesc pentru senzatii. asta nepunand un mare minus si nicio umbra asupra a nimic din ce nu mi e strain.

mami obisnuia sa mi spuna, si eu obisnuiesc sa cred ca i singurul lucru bun si spre_increderea_in_mine pe care l am primit de la ai mei, ca obisnuiesc sa ma entuziasmez pentru orice lucru marunt. ca mi stralucesc ochii si mi da parca pe dinafara stralucirea, plinul. uimitor ca a observat.

u tinzi sa mi zici ca pur si simplu, e “si asta inca o fuga”. si ca nu stiu trai real, deci exagerez. extrapolez. extra-tot.

3

cand te incapatanezi sa vezi minunile mai minuni decat sunt, risti ca dupa alea 3 minunate zile sa te simti prost.

“te ai gandit vreodata ca ti doreai asta asa de mult, incat numai ti ai imaginat ca vine si din partea celuilalt?” ma tin strans de ideea ca.. n a fost totul doar in mintea mea.

incetez sa gandesc. o sa incetez sa gandesc.

“da’ eu nu pot pastra pe nimeni in sensul ala..special? eu ma dau toata, mereu.. si ma arunc cu capul inainte..”
“poate de data asta te ai convins ca nimic bun nu iese din asta. doar dureri de cap.”

incapatanarea mea ma tine pe o linie mai sus.
“singurele refulari sunt pentru tine in depresie si pt el in alcool”. el o sa se lase. si eu.

miros a proaspat, a curat. dintr o sticluta mica si verde.
“visand sa fii liber intr o zi..”

shhhhh!

fie ca soarele sa curete trupurile si mintea sa accepte alegerile facute.
asa mi am binecuvantat ziua.. sau m am binecuvantat azi.

obisnuiam sa plec de dimineata, fara prea multe cuvinte. sa ma privesc in toate oglinzile. sa vad daca sunt aceeasi, sa vad daca mai sunt a mea, sau m am pierdut in timpul noptilor.. sa nu mananc nimic toata ziua. un fel de post, pentru ca ziua era sfanta sau era prea murdara.

am fost singura despre care n ai simtit sa strigi in gura mare. probabil pentru ca sunt aia care n a meritat, nu? oricum, viata mi merge inainte in sensul pe care l stiai..
am realizat asta. ca nu s una. si pentru fiecare din mine, sunt clipe. oameni. vise. cioburi. printre atatea, banuiesc ca e ciudat ca ma intorc mereu la tine. sa ma intorc mereu la tine.
nu stiam de unde sa ma iau si acum, dau de mine in atatea locuri, incat.. e prea mult. e prea mult mine, prea mult de dorit, de simtit, de lasat sa treaca sau de tinut strans pentru o singura persoana. chiar si atunci cand persoana aia sunt eu. si nu, nu pentru ca eu as fi vreo speciala, ci pentru ca eu am fost invatata mereu cu bucati mai mari decat alea pe care, in mod normal, le as fi putut inghiti.

nu ma plang de nimic. mi e plina viata si i tin cu drag ritmul. cu drag si cu bratele deschise. brate deschise pentru mine. cred si sper sa fi invatat sa mi fiu. mie. nu mi mai pasa ce zic si nu se aude. nu mi mai pasa ce se aude si nu se intelege. nu mi mai pasa sa am si sa mi strang. mi se strange suficient inima pentru tot ce ma leaga de tine. e urat ce ti am facut si urat ca inca nu ti dau drumul. nu i frumos, da’ nu stiu cine lasa usor o asa siguranta ca aia de mi o dadeai tu. mie.

“ce duminici frumoase v asteapta.. sus, in cer, unde s coliviile lui. “

as trai o viata asa. am gust de libertate in fiecare dimineata sau seara cand imi tremura tot corpul, dinspre sau inspre casa.
gandeam prea mult.

“am in tine o incredere oarba.”

mi ar placea ca facultatea mea sa fie un internat. sa dorm acolo, sa invat si sa am, ca la arhitectura, proiecte peste proiecte, facute in nopti albe, la facultate.

e prima data cand simt ca ma potrivesc, ca ma aflu unde trebuie. ca fac ce trebuie sau ce planuisem sa fac. e prima data cand, atunci cand merg, simt ca n fatza am drum spre siguranta aia ca s sau voi fi un om puternic. ca va fi cel putin o chestie la care ma voi pricepe. o chestie la care ma voi pricepe. ce ciudata, da’ ma umple ca pe un fagure..
gresit. nu i prima. incep sa fie din ce in ce mai multe
in conditiile astea, incep sa par egoista. pentru ca ciudat, mi se potrivea mesajul ala.. cu facerea de ceea ce iubesti sa faci, in modul tau, fara reguli si sabloane. fara a instiga la anarhie; cati oameni, atatea pareri. dar, ciudat, cati oameni si cat de putine sabloane..

urat ca se pierd vieti de a randul pentru a incapea in forme date.. daca viata i forma, tu esti si nisipul, si lopatica..

multumesc lui dumnezeu pentru ca ai avut maini si vorbe pentru ochii mei
auzisem ca ma pot inscrie la sport. auzii ca se fac dansuri la sport nu i asa ca ar fi culmea? nu i asa ca ar fi genial??

simt ca fac primii pasi in viata de studenta. m a sunat azi un coleg.. sa mi spuna ca mi trimite pe mail formularul de practica. e genial felul in care ma simt cand stiu si am curajul sa vorbesc.. si ceea ce stiu duce la surprize din astea.

simt ca am ajuns acasa. si simt ca “nimic din ce i omenesc nu mi e strain”, da’ si cerul.. mi e asa de aproape..

imi vine sa topai, sa alerg, sa strang in brate. sa strig, sa ma joc si sa FIU. cu tot sufletul.

falfait

“si deodata plangand, intr o seara, te ai trezit pe pamant ca ntr o gara, ca si cum ai fi fost dat afara din rai..”

probabil acum ma simt usoara ca un fulg. sau ca o dimineata din aia cu rasarit, cu verde.. sau o dimineata din aia de dupa. ca un falfait de aripi.

cand deschizi palma, atunci fluturele ramane la tine de bunavoie. si nesilit de nimeni. mi am silit atata vreme fluturii toti..
“visele, stand intre ziduri, incepura sa capete riduri. si ai spart geamul si ai plecat.”

toti oamenii astia noi ma apropie mai mult de tine. aparenta e alta, da’ mi dau seama care s chestiile care conteaza. si e genial, e minunat ca esti si ca, intamplator, sunt.

oameni ca mine mai sunt. spoiala aia aruncata pe ei de prima impresie a mea se curata cand vad ce sunt de fapt. asteptam de o viata ceva ul mai mult care trebuie sa fie. uite ca e. am simtit bine si eu, de data asta.

incep sa inteleg cum ca nu inteleg totul, cand nu i vb de mine. sa o las asa cum e, cand eu incerc si mi se spune ca NU. inseamna ca i NU.

mi e ciudat cand aud “nu poti sa ai incredere in nimeni” de la cei in care .. ma incred. in care simt ca ma pot increde. desi da, ai dreptate. si cu simtitul e cu mai multe taisuri.. ca poti fi orb, poti simti sau avea senzatia ca simti pe bune..

cert e ca ceva ul exista. si cd lucrurile se intampla.. sau pt ca lucrurile se intampla, pamantul se misca, iarba creste si se poate si fara fumuri.. ce faceti voi cu substante, se pare ca eu pot natural. si de aia i bine “sa va cautati si sa va gasiti coloana vertebrala”. prima data n viata cand incerc sa incep sau incep sa incerc, nu mi e inca foarte clar, sa gandesc cu capul meu. ciudat, stii ca mi se parea pleonasm?
dar inca si mai ciudat de atat, nu e. ca asa putin gandim cu capul nostru..

incerca un tip azi sa i explice altui tip.. ca: “ma, atunci cand spui sa NU se intample, se intampla tot aia. ca tu.. cum sa ti zic? ca tu tot la aia te gandesti, chiar daca zici NU. intelegi?”

sa i fi explicat eu? cum ca am auzit si eu ca universul nu percepe negatia? si ca se intampla ce zici tu sa nu se intample pt ca investesti energie in ideea aia? in fine.. celalaltul drept raspuns “hai, frate, o luam pe nicoleta aia intr o zi? nushu, frate, cand ..sambata. da’ sambata am curs..”

as fi numit o “uite, asta inseamna sa arunci orzul pe gaste.” dar nu. ca daca tu n ai fi aruncat orzul pe gaste 2 ani si ceva.. eu tot gasca as fi ramas.

voiam sa se intample chestii. acum, vreau sa vad chestiile care se intampla. ca am fost oarba si proasta si egoista mult prea mult.

M-a invatat mai demult o prietena draga ca atunci cand chiar vrei sa te razbuni, nu exista razbunare mai buna decat sa ai o viata fericita. Ca nimeni nu te poate invinovati daca tu nu te simti vinovat

surprinzator, nu [mai] simt nevoia sa mi fac prietene. nu acum.
si poate o fi ciudat sa auzi asta din gura mea. da’ stii ce vreau? vreau prietenii de baieti. ca astia se scoala din somn, din cada, din pat, din zorii zilei daca are cineva nevoie. ceea ce e, vorba unora, foarte tare, frate..

prefer sa nu ti pot spune cand mi e rau sau cand am ramas fara tampoane, si sa le pot zice pe restul pe toate.